Luxemburg - Modigliani, Rodin, Brâncuşi - Domnişoara Pogany vine în Luxemburg

Dragilor,

şi-au mai spălat românii faţa după Bazar şi luni am avut ocazia să merg la un super eveniment. O să spuneți că o ard cultural în ultima vreme, dar cei care mă cunosc personal ştiu că dacă vreodată aș merge la Paris aş merge doar pentru Constantin Brâncuși.
Nu ştiu de ce mă fascinează sculpturile lui. Nu îmi explic pentru că eu de felul meu nu mă omor cu arta. Nu colecționez tablouri, nu vizitez expoziții... desigur arta e mult mai mare şi are mult mai multe ramuri, dar să o spunem pe șleau...nu sunt o fire artistică.
Ei bine pe Brâncuşi l-am descoperit în facultate. Târziu, ştiu. Bine ştiam cine e, ştiam de Coloana Infinită, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii de la Tg. Jiu, ştiam că a migrat în Franţa şi că a trecut prin Viena, ştiam că a refuzat să lucreze în atelierul lui Rodin, ştiam şi expresia aceea celebră: "la umbra marilor arbori nu crește nimic", ştiam. Da toate astea sunt de suprafață. Toate astea le știe toată lumea. Eu voiam mai mult. Şi am vrut mai mult din momentul în care prietenul lui Alin a primit cadou o reproducere după Domnișoara Pogany.
Am admirat-o, mi-am trecut mâinile peste rotunjimile sculpturii... La scurt timp am văzut într-un anticariat din Iaşi zeci de Domnișoare Pogany, dar mirajul se pierduse. Şi chiar dacă eu sunt maestrul adunatului lucrurilor pe care se aduna praful, nu mi-am cumpărat-o.
Timpul a trecut şi uite că am avut ocazia să o văd pe Domnişoară de aproape.
Evenimentul a fost de fapt o expoziție a pictorului şi sculptorului român Remus Botarro. Şi zic eveniment pentru că lângă expoziţia acestuia au fost aduse patru dintre sculpturile lui Brâncuşi, una de la Rodin şi una de la Modigliani. Acest Remus Botarro sculptează în stilul lui Brâncuşi şi alătură materiale specifice lui Brâncuşi, dar să fim serioși. NU e Brâncuşi. Cu toate astea trebuie să fie recunoscut de cineva, undeva, dacă i s-au încredințat şi alăturat aceste minuni. Şi nu orice sculpturi ale lui Brâncuşi, chiar Domnișoara Pogany şi Pasărea Măiestră. Două dintre cele mai cunoscute dintre sculpturile sale.
Acum probabil toată lumea știe că nu există doar o Domnişoară Pogany ci sunt cel puţin 4. Există şi o a 5-a, o reproducere la care s-au folosit matrițele lui Brâncuşi. Şi probabil această ambiguitate şi faptul că Domnișoara Pogany ce se afla în faţa mea nu semăna cu ceea ce ştiam eu a făcut să întreb un organizator dacă aceste sculpturi sunt reale şi nu copii. Cică erau.
Aşa că mi s-a părut nenatural, eu om învăţat din muzee, că operele de artă se privesc de la un metru distanță, să pot să le admir aşa de aproape. Să le şi ating, dacă mi-aş fi învins emoția.

Pasăre în zbor sau Pasărea Măiastră 

Cred că deja v-am înnebunit cu domnișoara, dar trebuie să mă înţelegeţi că am fost pur şi simplu fascinată. În mintea mea se învălmășeau amintirile din cămăruța mică a prietenului lui Alin, citirile mele despre Constantin Brâncuşi şi faptul că ea, domnișoara era în faţa mea. Ea sau una dintre ele. 

Aşa că nu m-am abținut şi am fotografiat-o din toate unghiurile. Am admirat-o din toate unghiurile. M-a şi surprins Alin când o analizam încercând să îi găsesc un defect (o carie, cum m-a întrebat un prieten pe facebook :D) 

Domnişoara era perfectă. Pentru cei care nu sunt fascinați de Domnişoara Pogany, wiki spune: 

Domnișoara Pogány, cunoscută și sub numele francez Mademoiselle Pogány, este o statuie creată de Constantin Brâncuși în 1913. Numele statuii provine de la pictorița maghiară Margit Pogány, pe care o cunoscuse în 1911. Tânăra i-a servit lui Brâncuși drept model în cele câteva luni cât i-a fost și iubită.
Brâncuși a creat 5 versiuni ale „Domnișoarei Pogany”, în decurs de 2 decenii: ghipsul inițial datează din anul 1912; el a fost urmat de execuții în marmură și bronz în anii 1913, 1919, 1931 și 1933.
„Domnișoara Pogany I” din anul 1913 există într-o versiune de ghips și 4 versiuni de bronz cu zona părului patinată. Una dintre aceste versiuni în bronz se găsește la The Museum of Modern Art (MoMA) din New York.
„Domnișoara Pogany II” din 1919 este făcută din marmură cu vinișoare, fixată pe un soclu de piatră, care la rândul lui e așezat pe trei socluri de lemn. 
„Domnișoara Pogany III” din 1931 este executată în marmură albă pe un soclu de piatră. 
În fine, „Domnișoara Pogany IV” din 1933 este din bronz lustruit și are un soclu de piatră plasat pe un soclu de lemn.
„Domnișoara Pogany” I și III (din 1912 și respectiv 1931) se află la Philadelphia Museum of Art din Philadelphia, Pennsylvania, SUA.
O replică a sculpturii „Domnișoara Pogany” a lui Constantin Brâncuși se afla la Muzeul de Artă din Craiova. Este o piesa controversată, realizată în anii '50, în matrița lui Constantin Brâncuși, de către Octavian Moșescu, un fost ucenic al sculptorului.

Eileen Lane

Sculptura lui Constantin Brâncuşi după perioada petrecută cu pupila şi iubita sa din 1922, americanca de origine irlandeză - Eileen Lane. Brâncuşi ar fi spus că această sculptură a fost inspirată de personalitatea, fragilitatea şi teama de gura lumii pe care o avea mai tânăra sa iubită. 

Auguste Rodin 

Mi-ar fi plăcut ca fiecare sculptură să aibă o cărticică unde să poţi citi câteva informații şi să nu mai stau să caut eu acum ce şi cum. Despre Rodin eu ştiu prea puţine. Ştiu că se spune că ar fi întemeiat sculptura modernă şi că e cunoscut pentru statuile sale şi mai puţin pentru busturi. La expoziţia de la Luxemburg era un "bust" de Auguste Rodin şi prea puțină lume în jurul lui.

Acum ar fi nedrept să nu vă zic şi despre Remus Botarro vreo două vorbe. Deși nu l-am cunoscut şi oricât m-am chinuit nu m-am prins cine era sau dacă era acolo. Am văzut-o pe soția lui şi nu pentru că ar fi avut o mare pălărie neagră ci pentru că cineva mi-a atras atenţia că e soția. 

Sculptura din poza de mai sus mi-a plăcut cel mai mult, chiar dacă organizatorii sau poate chiar Botarro însuși a mediatizat mai mult o sculptură inspirată din Pasărea lui Brâncuşi.

Aşa cum am spus probabil în această lume Remus Botarro este cunoscut şi apreciat. Altfel nu înţeleg de ce un astfel de eveniment în jurul lucrărilor lui. Pentru că această expoziție nu a venit prima dată în Luxemburg. Din ce ştiu eu a trecut şi pe la Londra. Şi oricât ar suna de italian acest Botarro, este născut la Alba în România. Este român şi e de mândrit cu el.

Pentru cei interesați de acest eveniment şi care nu au putut ajunge la vernisaj, expoziţia este deschisă de pe 10 decembrie până pe 18 decembrie la Chateau de Septfontaines în Luxemburg. A nu se confunda cu localitatea Septfontaines care are şi ea un castel. 

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca