aşa nu am chef de scris de nu mă puteţi înţelege... De fapt eu scriu şi chiar scriu mult, da nu cu plăcere, nu pentru lucrurile care îmi fac plăcere. Şi când le vine şi acestora rândul nu mai am chef, găsesc scuze... Îmi pare rău. Azi însă mi-a revenit cheful să citesc bloguri (cândva asta era preocuparea mea de dimineață de la cafea...) şi după ce m-am pus la punct cu tot ce nu citisem de prin noiembrie, la unele bloguri, m-a apucat cheful de scris. Nici mie nu îmi place când văd postări de prin august sau chiar noiembrie şi mă bucur când văd că cineva îşi ține blogul la zi, că nu lipsesc ideile şi bucuria de a scrie.
Așadar dragilor mai aveți puțintică răbdare că termin poveștile de Crăciun şi revin la zi. Nu că aş fi făcut o grămadă de lucruri ce merită menționate aici, dar poveștile nu îmi lipsesc niciodată...
Nu mai zic nimic de semne că veţi zice că sunt nebună. Faza e că înainte de Crăciun, cu vreo două zile, ne-au vizitat nişte prieteni dragi. Şi cum le-am povestit noi pe unde am umblat anul trecut, ei ne-au zis că tot suntem aproape, să profităm să vizităm Castelul Hohenzollern. Bine aproape e relativ pentru că suntem cam la 4 ore de castel. Însă cum la Strasbourg vremea se făcea din ce în ce mai urâtă, cum ne-a plouat în ultima zi de dimineață până seara şi cum eu nu renunț la plimbare doar pentru o ploaie, aşa că eram toţi ciuciulete, am decis să scurtăm excursia la Strasbourg cu o zi, chiar dacă mai aveam o groază de chestii de vizitat, şi să sperăm că ne vom întoarce cândva acolo pe o vreme mai prietenoasă.
Aşa că în ultima noapte ne-am mutat la Stuttgart. Şi de la Strasbourg la Stuttgart cu o mică abatere de vreo 50 de km era Castelul.
Acum Castelele sunt pasiunea lui Alin, regii României sunt pasiunea mea, ne spuseseră şi prietenii că e un castel ce merită vizitat, erau prea multe semne să le ignorăm. Aşa că pe 28 decembrie 2013, când unii oameni îşi căutau ținutele pentru Revelion, noi plecam spre castel.
Mai are sens să vă spun că ne-a plouat tot drumul, iar când am ajuns la baza castelului s-a înseninat? A câta oară mi se întâmplă asta??? Am pierdut șirul...
Castelul se cheamă Hohenzollern Burg şi este localizat pe Hohenzollern Berg (munte). E complicat şi din păcate nimeni nu vă va lămuri. La baza muntelui există o parcare. Ce nu mi-a plăcut a fost că am plătit parcarea 2 euro, intrarea în curtea castelului 5 euro şi întrarea în castel 5 euro. În total 12 euro pe care i-aş fi dat fericită şi împăcată, dacă nu ar fi trebuit să mă prind eu că trebuie să cumpăr toate aceste bilete, pentru că evident nu ne-a spus nimeni...
De la parcare puteţi urca pe jos, am înţeles că ar fi vreo 15 minute de urcat, eu zic să puneți 25. Pentru cei ca mine există un microbuz ce face curse la fiecare câteva minute. Vi se pare anormal ca pe microbuz să mai daţi încă 3.10 euro de persoană? Mie da.
Castelul Hohenzollern este un castel privat. Adică se vizitează în proporție de poate 10% pentru că în restul încăperilor stau şi acum membri familiei. În castel nu se pot face fotografii şi se intră doar cu ghid. Tururile cu ghid sunt în germană. Pentru un tur în engleză se plătesc alţi 8 euro de persoana şi trebuie să se adune peste 20 de persoane. Noi l-am prins pe ultimul din acea zi, în germană. Nu am înţeles tot, dar surprinzător am înţeles mare parte, ba chiar şi unii ani...
Din curtea castelului se vede această panoramă, iar de la unele ferestre cică s-ar vedea Stuttgart-ul, aflat la aproximativ 50 de km.
Noi doi în curtea castelului
Cum în interior nu se făceau poze nu m-am riscat, chiar dacă aş fi putut. Însă arborele genealogic unde se află şi Regii României nu m-am abținut să nu îl prind în poză.
Legat de asta. Am auzit tot felul de povești că Mihai nu ar mai fi recunoscut de Casa Hohenzollern, că de fapt nu face parte din această familie şi alte bazaconii. Nu ştiam ce să cred, dar când am văzut arborele genealogic pe pereții castelului, când am înţeles ce a zis ghidul (cum că Regii României au fost ultimi regi din această familie, ba chiar că special pentru ei a fost ridicată o capelă ortodoxă în castel) cam înclin să nu cred tot ce scrie internetul ăsta mare.
Acum ca să mă laud cu vastele mele cunoștințe în materie de castele, Castelul Hohenzollern nu e cine știe ce. Mi s-a părut un castel prost manageriat, camere puţine de vizitat, fără explicații în engleză sau măcar franceză, exponate pline de praf, lipsă de coordonare, delăsare... Un exemplu: dacă castelul se închide la ora x cum vi s-ar părea normal să se închidă restaurantul castelului? Mie mi s-ar părea normal să se închidă la x+1. Ei bine era x-1. Practic cum am fost ultimii care am ieşit din castel puteam face orice. Curtea era goală, holurile erau goale... Mi s-a părut puţin cam straniu. Până şi magazinul de suveniruri se închide înaintea castelului. Nu că ar fi fost cine știe ce suveniruri, da poate vrea vizitatorul o vedere, un nimic de acolo. Comparat cu castelele din Viena sau Londra, mi s-a părut că lasă mult de dorit.
Aşa arată curtea goală a castelului. În general nu dau atenție acestor detalii, dar Alin a plecat să viziteze nu ştiu ce subsoluri şi eu am rămas singură în curte să îl aştept. La scurt timp mi s-a alăturat un tip care îşi fracturase piciorul şi nu a putut coborî în pivnițe odată cu soția lui. Am schimbat două vorbe până a venit Alin. Pivnițele ieșeau undeva sub castel, deci nu în curte, iar Alin a trebuit să se întoarcă după mine. Sunt sigură că nu sunt singura care procedează aşa şi chiar dacă aş fi, Castelul Hohenzollern nu mi s-a părut foarte prietenos cu cei care nu pot merge, din diferite motive. La fel şi soţia englezului s-a întors după el şi şontâc, şontâc a coborât o parte din deal până la microbuz.
Istoria castelului o puteţi citi pe wiki, la fel pe net puteţi găsi poze şi informații. Nu îmi pare rău că l-am vizitat, nu mă înţelegeţi greşit, chiar dacă doar am criticat în această postare. Cumva îţi dă o altă perspectivă asupra istoriei. Cumva parcă nu mai iau de-a gata pe nemestecate toată povestea romanțată cu Carol şi venirea lui în România. E bine câteodată să cercetezi şi nu doar să crezi. Mă bucur că am ajuns la Castelul Hohenzollern şi dacă aveți ocazia merită să treceți şi voi pe acolo.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment