Prima postare pe 2014

Dragilor,

mi-a revenit şi mie cheful de scris şi sper să nu mă părăsească până nu termin această postare. Am vrut să vă povestesc despre locurile frumoase pe care le-am vizitat, dar am postări din urmă ce așteaptă să fie publicate şi de care îmi era lene să mă apuc.
Așadar azi nu vă povestesc cu poze, ci vă povestesc cu sentimente şi cu semne şi cu starea de bine care m-a înconjurat de sărbătorile astea, chiar dacă eram departe de cei dragi.
M-am tot temut că sărbătorile în doi vor fi depresante, dar până la urmă am realizat că deşi eram înconjuraţi de oameni eram tot noi doi, în fine noi trei, dacă o socotim şi pe Dea. Şi să ştiţi că mie mi-a plăcut asta. Poate era timpul să ne înțelegem din priviri, poate era timpul să acționăm ca un întreg... Şi aşa a fost. Ne-am plimbat mult, ne-au plăcut aceleași chestii, ne-am uimit la aceleași chestii, am vrut în aceleași locuri. Nu ne-au trebuit ca de obicei discuții şi parlamentari şi argumente şi puncte de vedere. Am mers peste tot pe unde ştiam că ne va face plăcere să mergem. Cred că de fapt ăsta e secretul, să nu pierzi niciodată din vedere întregul.
Apoi vă tot vorbeam eu de semne. Ne-a plouat de ne-a rupt, practic am avut o singură zi fără ploaie, dar când a trebuit să vizităm un castel şi era de mers pe jos, ploaia s-a oprit, când trebuia să ne plimbăm prin Strasbourg, ploaia s-a mai domolit şi am putut face chiar poze cu aparatul mare şi pretențios, când am plecat spre Revelion pe drum ploaia a fost cumsecade, prin Lille ne-a lăsat să ne plimbăm în voie, iar la întoarcere şi de atunci tot plouă noaptea sau în perioade când nu ne deranjează.
Apoi tot zic eu că există o forță, există destinul nu ştiu fix ce există. Ei bine eu am plecat în Franţa atât de Crăciun, cât şi de Revelion cu inima îndoită. Nici acum nu mă omor după Franţa, nu este una dintre țările mele favorite, dar mi-am mai domolit discursul. Am văzut că atât de aproape de mine este o parte a Franței absolut încântătoare. Am descoperit că Strasbourgul nu e mort ca Luxemburgul şi că e un oraş în care mi-ar plăcea să trăiesc. Ziceam eu aşa ceva înainte? Să trăiesc în Franţa? Da de unde... Apoi am descoperit că francezii ne sunt foarte asemănători. Că în fundamentul lui francezul e român şi viceversa. Da tot sunt "strângători", tot au birocrație, tot au chestii care mă scot din sărite pentru că ştiu că englezii nu le au, dar parcă eu una sunt mai tolerantă. Poate în sfârşit mi-a venit şi mie mintea la cap şi încep să accept că asta e realitatea. Sunt aici, am o tonă de avantaje că sunt aici şi acest mic dezavantaj, că sunt înconjurată de francezi. Şi apoi ce aşa dezavantaj e ăsta? Cunosc persoane încântate de cultura, tradițiile şi stilul de viaţă franțuzesc. Deci nu e de depresat, e de luat inima în dinți şi trăit fără frici în suflet.
Apoi am descoperit că oamenii se schimbă sau poate că eu m-am schimbat. Că ceea ce cândva îmi plăcea acum nu îmi mai place şi că am dificultăți mari în a ascunde chestia asta. De firea mea sunt o persoană deschisă şi ţi-o dau verde în faţă fie că îţi place fie că nu. Am descoperit că nu e prea bine nici chestia asta. Am descoperit că într-o prietenie se fac compromisuri, se mai înghite în sec şi se mai trece mai departe. Şi dacă ne-am lua de fiecare chichiță nu am avea nici un prieten.
Şi apropo de prieteni. Anul 2014 va fi anul în care prietenii mei (sau poate şi eu) îşi vor schimba locul. Unii se vor apropia de mine, alții se vor duce în locuri faine şi aşa voi avea şi eu ocazia să reajung în acele locuri. Trebuie să țin pumnii strânși pentru multă lume şi le urez tot norocul din lume anul acesta.
Așadar dragilor, nu ştiu cât m-am făcut înţeleasă, dar ştiu că simțeam nevoia să pun toate astea pe hârtie, fie ea şi virtuală. Puțintică răbdare şi mă apuc pe așternut povești.
Vreau să vă urez tuturor un an 2014 excelent! Să fie cel mai bun an din viața voastră, să vi se îndeplinească toate dorințele şi să vă realizați toate planurile! Cum am făcut o cifră rotundă pe Facebook, vreau să vă mulţumesc că îmi sunteţi aproape, că mă citiți şi că mă aduceți cu picioarele pe pământ de cele mai multe ori.
Raluca
P.S. Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro