Germania - Roscheider Hof Konz - Muzeul Satului din Konz, lângă Trier

Dragilor,

tare am mai așteptat să vă povestesc despre muzeul ăsta. Întâi că nu ştiam că există aşa ceva şi apoi pentru că ma fost acolo acum o săptămână şi era închis. Ne-am întors săptămâna aceasta şi bine am făcut.
Știți emisiunea Hotel Impossible? E o emisiune în care un tip pune pe picioare hoteluri vechi, demodate, murdare şi care nu mai sunt profitabile. Ei bine aşa aş vrea eu să fac o emisiune cu muzee. Am citit că acest muzeu nu e finanțat de stat ci de o organizație ce în 2007 avea peste 1000 de membri. Apoi alte finanțări vin din bilete şi din diversele activități. Mie mi s-a părut o prăseală totală. Holuri demodate, fără explicații în engleză, fără ca cineva să îţi arate un sens în care se vizitează, fără o promovare... Practic plăteşti la intrare 5 euro şi apoi faci fix ce te taie capul.
Da am înţeles că există un târg de Crăciun şi că mai sunt diferite activități în cadrul muzeului, dar dacă nu ar fi fost atât de bogat şi de interesant din punctul acesta de vedere, eu una nu aş scrie nimic despre el şi nu l-aş mai vizita niciodată. Mi s-a părut părăsit. Cred că asta e.
Muzeul se află în regiunea Saar în Germania, la 8 km de Trier şi 30 de Luxemburg. Pe wiki zice că muzeul ar avea 4000 de metri pătrați de expoziții folclorice ce se întind de la vii şi vin până la lucruri legate de dentiști. Muzeul nu seamănă cu Muzeul Satului din Bucureşti şi nici măcar cu Astra, decât într-o mică proporție. Adică există vreo 6 case şi o biserică, dar în rest colecţia este amenajată într-un fel de han în jurul unei curți dreptunghiulare.
Apoi cică există un muzeu al pădurii deschis în 2006. Noi l-am găsit închis. Mai există 22 de hectare unde cică ar exista acel sat. Mie nu mi s-au părut a fi mai mult de 5 hectare, dar pe de altă parte eu nu mă pricep la din astea. Apoi există o colecție de jucării şi una de jucării din fier, foarte faine, un restaurat şi o terasă şi un loc de joacă pentru copii. Pe lângă astea eu am văzut o livadă foarte faină, satul muzeu, foarte interesant, păcat că nu se putea intra în case, o grădină de trandafiri unde am prins eu soare şi frumos şi multe băncuțe plasate strategic.

Noi am început să vizităm muzeul cu prima uşă pe dreapta. S-a dovedit că mergeam invers decât toată lumea care pricepe germană...  Aşa că prima cameră pe care am văzut-o a fost cea a trăsurilor. Foarte interesantă, dar cam plină de praf.

În aceeași cameră, într-un colţ am găsit această vitrină cu ceea ce am zis eu că e un dispozitiv de tors lâna. 

Apoi pe o uşă pe care scria ceva în germană şi pe care eu am zis că nu se intră, se ajungea la un fel de seră cu ceea ce eu am identificat a fi măslini. Tot acolo erau şi diferite dispozitive de stors strugurii şi de îmbuteliat sticle. Acum nu mă întrebați dacă îmbuteliau sticle cu ulei de măsline sau cu vin, că pe mine măslinii m-au indus tare de tot în eroare.  

În aceeași cameră era un fel de laborator. Am căscat şi noi gura pe acolo pentru că nu ne-a lămurit nimic ce fel de laborator era. Ne-am prins că era al doctorului Kuntz, dar atât. 

Dispozitiv de îmbuteliat sticle 

Firma unui han, probabil 

Paharele acestea le-am văzut şi în Strasbourg şi se foloseau la vin. 

Dr. Oetker 

Acesta este muzeul. Practic arată ca un orăşel în miniatură cu diferite prăvălii.  

Prăvălia unui pălărier 

Cabinetul unui doctor 

Sala cu jucării din toată lumea 

Jucării din lut, cred că ulcior din acela albastru am avut şi eu. Cred că îl mai am, de fapt. 

Broaşte țestoase din lut, din Austria 

Jucării din România 

Jucării diorame din Mexic 

O brutărie 

O sală cu microscoape. 

Când eu le spun prietenilor că cei din vest sunt cu o mie de ani înaintea noastră şi că noi le suntem inferiori din punctul acesta de vedere, ei mă privesc cu suspiciune, ba ne mai şi aruncăm în polemici.

Microscoape pentru elevi. Na acum spuneți voi la ce vârstă aţi văzut primul microscop şi la ce vârstă aţi avut, dacă aţi avut, primul microscop? 

Ce înţeleg eu din această vitrină? Nu aveau caiete, scriau pe tăblițe din lemn, dar aveau microscoape. Eu am văzut primul microscop când eram mică, dar am folosit prima dată un microscop în liceu, la chimie şi cred că eram 5 persoane, dacă nu şi mai multe, la un microscop.

Nu critic şi cu siguranţă nu las să se vadă că mă consider inferioară în faţa proștilor ăstora de pe aici, dar un handicap am şi avem cu toții. M-am convins când am vizitat acest muzeu. Nu am văzut locuințe în pământ sau cu pământ pe jos. Nu am văzut pluguri din lemn. Nu am văzut o lume a satului săracă. Iubesc România şi tărănismele, dar pe cât de inventivi erau românii, pe cât de talentați şi inteligenți, pe atât erau de săraci. Să vedeţi oalele din lut de aici. Niște tâmpenii nedecorate. Comparați-le cu oalele de lut de la noi. Şi câte stiluri de a decora avem noi?

Exemplul cel mai bun e casa în care stăm noi construită în 1960 cu garaj. Deci nu numai că cei de pe aici erau obișnuiți să aibă maşină, dar a apărut necesitatea construirii unui garaj inclus în case. Să vă spun că eu şi alţi prieteni suntem prima sau a doua generație cu maşină proprie? Despre ce vorbim şi cum putem concura cu ei? Am citit recent că în România încă există 40 la sută din gospodăriile de la ţară care nu au apă curentă şi au VC în curte. 

Dintr-o curățătorie, cum se încălzeau fiarele de călcat. 

Sala cu jucării din metal 

Un oraş întreg 

Un magazin universal 

O băcănie 

Cafea Jacobs 

Aşa arată muzeul. Mie mi s-a părut a fi un fost han. 

Muzeul văzut din grădina de trandafiri 

Casele văzute din grădina de trandafiri 

Eu adunând soarele, în grădina cu trandafiri. Tot îi zic grădina cu trandafiri, dar de fapt nu era nici un trandafir. Trebuie să revin la acel muzeu la vară sau la primăvară. 

Zona cu case 

Nu am văzut animale domestice ca la alte muzee ale satului, dar aveau un cocoș şi vreo 6 găini care umblau libere printre case. 

Eu am zis că e biserică, dar cine ştie fix ce e? 

Diferite stiluri de case 

 Vedere de la ţară cu Logan :)

Nu era Loganul nostru. Casa îmbrăcată în ardezie era locuită.

O benzinărie. Ce scrie pe pompă?

Că a venit vorba de Dea. În muzeu nu se intră cu câini. Nu se intră nici în clădirea ca un han şi nu se intră nici în zona cu case. 

Din nou casele. Orice pare mai frumos când e soare. 

Eu în livadă 

Casă cu stupi 

Un fel de piaţă 

O potecă 

Din nou casele. 

O găină camuflată 

Casa unui fierar 

Din nou satul 

O cărare care ducea la o altă parte din muzeu unde erau utilaje agricole.

Pentru cei care au citit ce scria mai sus. Nu vreau să jignesc pe nimeni şi de aceea mă dau întâi pe mine drept exemplu. Românii sunt cei mai deștepți din Europa şi ăsta nu e un lucru ce trebuie dovedit pentru că e deja dovedit, dar suntem cu mult în urma celor din vest şi nu văd să recuperăm foarte repede diferența. Asta nu înseamnă că critic România, că m-am ajuns şi m-am apucat să critic. Departe de mine gândul. Nu m-am ajuns deloc, ba chiar sunt oameni în România mult mai bine ca mine aici în Luxemburg, dar dacă stăm şi ne complacem cu ce avem, dacă în loc să gândim rațional ne apucăm să criticăm şi să ne luăm în gură cu cel care trage un semnal de alarmă, nu vom face decât să pierdem timp şi teren. Nu ştiu ce e de făcut, nu am toate răspunsurile, dar cred că din exemple mici schimbăm şi impresia Europei despre noi şi modul în care ne tratează şi nu în ultimul rând nivelul de trai şi de educație.

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca