Turcia - Istanbul - Ce s-a schimbat in 5 ani?

Dragilor,

în primul rând cred că eu m-am schimbat în ultimii 5 ani. Sunt mai mofturoasă, mai depresată, mă bucur mai greu de orice nimic, nu mai vreau să merg mult, nu mai am răbdare. Vreau totul şi dacă se poate vreau totul acum. Aşa că nu prea ştiu dacă Istanbulul s-a schimbat mult în ultimii 5 ani sau dacă Istanbulul văzut prin ochii mei s-a schimbat mult.
Acum 5 ani eu am ajuns la Istanbul de ziua mea. A fost o decizie de moment, la fel ca toate deciziile pe care le luam în perioada aia. Ne-am decis cu 2 zile înainte să plecăm, am băgat mașina în service, am cazat câinele, am luat mașina din service și am plecat. Pe la 13 ieșeam din București, iar dimineață pe la 8 cred am ajuns în Istanbul. Condus non-stop. A fost aşa de fain că eu 5 ani am tot stat cu gândul la Istanbul. Şi aşa cum ziceam planetele s-au aliniat şi am ajuns din nou în fosta capitală a Turciei.
Dacă vă place subiectul, am scris acum 5 ani despre Istanbul, aici, aici şi aici. Acum am să vă spun ce mi s-a părut schimbat şi ce am vizitat cât am fost în Istanbul.
Păi e aşa, în centrul vechi s-au schimbat multe. Bine monumentele erau la locul lor :), însă hotelul unde am stat era în renovare, magazinele pe care le ştiam nu mai existau, iar un restaurant tradițional unde am fost acum 5 ani, devenise turistic şi în loc de lipii ne-au adus pâine. Nu am mai vazut terasele întinse pe jos, pe trotuar, dar poate nu le-au întins ei pentru că e totuşi martie şi era cam frig. Terase în schimb erau. Ce mi-a plăcut e că în partea veche a oraşului nu ai sa vezi Mc Donalds, Starbucks sau Burger King. Mi se pare super șmecheria. M-aş fi așteptat de la Starbucks să bage cafe turcească şi poate narghilele, da nu ai sa vezi. Toate arată la fel, chiar şi cele din Istanbul. Şi fiind în Istanbul nici nu m-a interesat ce e ala Starbucks :) Cafea turcească, nu ştiu sigur dacă la nisip, dar mică şi te trezea o zi întreagă. Probabil prea multă cafea turcească, prea mult mers pe jos, de mă resimt eu acum. Nu mai sunt nici tânără cum eram :)
Pe scurt m-am plimbat peste tot, nu m-a atacat nimeni, nu m-a furat nimeni, nu m-a agresat nimeni, iar sentimentul de siguranţă pe care îl ai pe oriunde în Bucureşti de exemplu, îl ai şi în Istanbul. Chiar tu femeie singură în bazar sau pe străduțele de lângă bazar. Apropo de străduţe, nu ştiu de ce le văd occidentalii aşa de frumoase. Mie străduțele dintre Marele Bazar şi Bazarul Egiptean mi-au amintit de Valea Cascadelor sau de Obor.
Şi chiar că tot compar cu Bucureştiul, acum că am avut ocazia să văd şi Istanbulul nou, mi se pare fix la fel. Nimic inedit, un oraș european ca oricare alt oraş european. Aglomerație ca în Bucureşti sau Bruxelles, trafic nebun, oameni grăbiți, oameni care îţi intra în spațiul personal, care te împing şi te îmbrâncesc şi la nevoie te mută cu mâna... Aşadar dacă ajungeţi prima data în Istanbul căutaţi să staţi cât mai mult în orașul vechi, Sultanahmet. Noi data trecută doar acolo am stat şi am avut amintiri doar plăcute. Nu că acum ar fi fost neplăcute, ci nu au mai avut acea aromă a unui oraş inedit.
Eu am avut încă de acasă nişte obiective clare: să vizitez palatul nou, Dolmabahce, să caut sabia lui Ştefan cel Mare la Topkapi, să ajung în Bazarul Egiptean şi în partea asiatică. Le-am bifat pe toate :)
Nu înţelegeţi greşit, Istanbulul e la fel de fermecător ca acum 5 ani, mi-a plăcut la fel de mult, ba poate şi mai mult că nu am mai stat cu aparatul la ochi tot timpul. M-am plimbat pe străduţe, am admirat casele, am urcat treptele, am mângâiat pisicile şi câinii, am căutat panorame şi la tot pasul m-am minunat.
Ca şi acum 5 ani mi s-au părut mult mai evoluați decât noi, deşi irlandezii cu care am fost au remarcat că în centru pe o stradă pietonală, dalele de beton erau sparte şi neînlocuite. Noua nu ni se părea ceva ieşit din comun, însă irlandezul zicea că nu durează mai mult de 5 minute, dar probabil cineva nu se interesează. Şi ştiţi ce? Avea dreptate :)
Acum am găsit un Istanbul în plină campanie electorală, plin de stegulețe şi afișe, plin de demonstrații ce blocau circulația. Cu o zi înainte se interzisese Twitter şi acum am înţeles ca s-a interzis şi YouTube. Am stat chiar lângă celebra de acum Piaţa Taksim, pe care am descoperit-o total diferită de ce îmi imaginasem eu ca ar putea fi. Bine nu pot să spun ce îmi imaginam eu că e, dar e diferită.
Apoi obsesia pentru aur şi pentru mărci. Știați că Channel face şi lanțuri pentru ținut ochelarii la gât? Ei am aflat eu în Istanbul. Am văzut o grămadă de femei care aveau, cu un fel de perle şi cu simbolul Channel.
Am căutat şi găsit un mall unde se vând doar mărgele din pietre preţioase sau nu, şi tot felul de ustensile pentru fabrica bijuterii. L-am căutat singură şi l-am găsit, m-am târguit şi mi-am luat mărgele. M-am târguit şi pentru o narghilea... În fine, cam tot ce mi-am pus în cap am realizat. Singură. Şi din nou repet. Dacă nu vă e frică să mergeţi prin Bucureşti prin centrul vechi sau pe la Obor singură, nu aveți de ce să vă fie frică în Istanbul.
Nu ştiu de ce eu am plecat cu o reținere aşa şi mai să mă apuce panica e să stau închisă în hotel. Mare prostie. Nu m-am simţit niciodată în nesiguranță, m-am întors cu actele şi portofelul intacte acasă, nu m-a agresat nimeni.
Bine la rândul meu nu mergeam în curul gol sub colanți pe stradă, nu aveam fusta sub buci, nu provocam prin nimic. Ca dacă e pe aşa şi în Bucureşti se trezește unul să te fluiere. Am mers şi cu taxiul, şi singură cu taxiul şi dacă vă scriu înseamnă că nu m-am certat cu nimeni şi sunt vie şi întreagă în Arlonia.
Într-un cuvânt a fost SUPER!!! Abia aştept să mă reîntorc :)
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca