Dragilor,unde e vorba de un protest, hop şi eu. Şi unde mai pui că are legătură cu România... Aşadar dragilor, contrar a ceea ce vedeţi (sau mai bine zis nu vedeţi) voi la TV, Europa fierbe pe tema câinilor maidanezi. Ho nu săriți de cur în sus să spuneți ceva la modul: dacă nu le place să îi ia la ei, pentru că pe bune am văzut în ultima vreme o grămadă de "adopții internaționale" ale câinilor din România.
Nu ştiu dacă m-am pronunțat şi pe aici pe această temă, dar o eutanasiere în masă a câinilor comunitari nu justifică faptul că autoritățile române su stat cu mâna în cur timp de mulţi, mulţi ani.
Ani în care Europa a pompat bani pentru rezolvarea acestei probleme. Aşa cum am văzut ea nu s-a rezolvat, ba din contră s-a acutizat. Aşa că Europa nu mai acceptă să finanțeze omorârea în masă a câinilor din România.
Pentru că asta e esența protestului, cel puţin asta e esenţa protestului din Luxemburg şi din ce am citit şi a celui din Paris şi Londra. Pe Europa o doare fix în cot cum îşi rezolva România problema, pe Europa o interesează de ce cu banii veniţi de la ea singura soluție găsită a fost eutanasierea?
Şi pentru că nu vrea să pară lipsită de empatie, Europa zice să nu se mai aloce fonduri pentru problema câinilor maidanezi din România. Punct.
Europa zice că de cinci ani încoace prin diferite metode România atrage fonduri pentru rezolvarea problemei, numai că fondurile nu se știe fix pe ce s-au dus, iar problema nu e rezolvată. Ba mai mult românii au găsit ultima rezolvare omorârea câinilor. Da poate şi coana Europă eutanasiază câini. Poate sunt țări despre care aţi auzit şi voi, unde câinii neadoptați în termen de 2 săptămâni sunt eutanasiaţi. Da totul e humanely şi cu grijă faţă de animal. În nici un caz nu e metoda unei lopeți în cap, a unei pungi în jurul gâtului, înecării într-o găleată sau mai ştiu eu ce metodă scornesc dezaxații din România.
Şi până la eutanasiere Europa a aplicat metoda castrării câinelui, educării populației, încercării unei adopții. Şi uite aşa nu prea vezi maidanezi pe străzile Europei.
Bine românii acum consideră că problema câinilor maidanezi a fost rezolvată şi am văzut mulţi exprimându-se pe facebook contra rahaţilor. Dragilor rahaţi sunt şi pe aici, ba chiar şi prin Dublin şi prin toate țările Europei, da până la rahaţi mai e cale lungă. În Viena am văzut un om care aduna rahaţii de pe stradă cu un dispozitiv şi îi depunea într-un sac. Asta făcea el toată ziua şi munca lui se vedea. L-am urmărit de pe geamul camerei de hotel (da cam cu asta m-am ocupat eu în Viena) avea un radar sau nu ştiu fix ce sistem că la 5 minute după producerea unui rahat, acesta era ridicat şi depus în săculeț. Nu ştiu câte străzi avea în grijă, nu ştiu dacă mai erau şi alţii ca el, nu ştiu dacă meseria lui era trecută în nomenclator, dar asta poate fi o soluție. E adevărat şi că de la Viena nu am mai văzut aşa ceva, dar să fiu sinceră nici nu am mai stat cu ochii pe astfel de chestii. În Arlonia bine mersi unde e un petec de iarbă sunt cel puţin 5-6 rahaţi. Şi nu mai strâmbă nimeni din nas şi nu se mai isterizează nimeni pe facebook...
Da m-am îndepărtat de subiect. Aşa protest. Sâmbăta ne-am prezentat cu Dea la protest. Ce credeați că dacă eu am treabă Dea stă pe divan acasă? Nu dragilor şi Dea protestează aşa cum protestează toţi luxemburghezii :)Protestul, în Luxemburg, a început la 4, noi am ajuns acolo pe la 4 şi 40. M-am gândit eu ca dacă era caz de discursuri ele s-au terminat până atunci, oamenii au socializat, poate au aflat de ce protestează şi când vin eu îi iau la întrebări şi ei vor şti ce să răspundă. Plus ne-am ambiționat să parcăm în parcarea de sub piaţa unde se desfășura protestul şi nu doar noi ne-am ambiționat şi era puțintică coadă.
Din păcate pentru mine, luxemburghezii știu foarte multe limbi, dar foarte puţin din cele pe care le ştiu eu. Sau cel puţin aşa cred ei. Dacă vei întreba un luxemburghez dacă știe engleză răspunsul va fi "puţin" şi în secunda doi va începe să vorbească cu o fluență demnă de un nativ. Aşa că nu m-am mai lăsat păcălită şi am dat-o pe engleză de cum am ajuns acolo. Am vorbit prima dată cu organizatoarea. Ea mi-a zis în mare cam ce am scris eu mai sus. Însă mi-a şi zis că în ultimele luni aproximativ 20 de câini din România au fost adoptați în Luxemburg. Mi-a zis că are foarte mulţi susținători în Luxemburg, în ciuda numărului răsfirat de participanți la protest. Acum eu nu ştiu să apreciez mulțimile, dar tot organizatoarea mi-a zis că a venit cu 100 de banane pentru câini şi le-a vândut pe toate şi de asemenea a vândut aproximativ 50 de lumânări şi avea pe două foi aproximativ 70 de semnături pentru petiție. Ea a zis că protestul şi-a atins scopul şi că deşi mică, Luxemburgul şi-a arătat capabilitățile.
Apoi în mulțime lumea vorbea de obicei în luxemburgheză, dar erau politicoși şi treceau pe engleză pentru mine. Cineva aflând că sunt din România a vrut detalii. Şi i le-am oferit bucuroasă, deşi nu ştiu dacă tocmai eu ar trebui să vorbesc, având în vedere că nu mai locuiesc acolo. Am întrebat-o cum s-a rezolvat la ei dacă vreodată au avut o astfel de problemă. Şi ştiţi ce am aflat? Ca au avut. Că ei sunt la origine fermieri şi că în orice fermă erau 2,3,4 câini. Câini care nu erau ținuți în lanț. Câini care mai fugeau pe drumuri. Însă prin castrări, monitorizări ale populației canine şi impunerea înscrierii câinilor pe numele unui proprietar au reuşit să nu mai aibă astfel de probleme. Asemănător cu noi, dar nu tocmai.
 |
| Suntem împortivă |
În plus m-a uimit cât de bine erau informați. Unul dintre organizatori mi-a dat nume, locuri, date ce păreau reale şi veridice despre câini omorâți pe stradă. Despre câini ridicați de hingheri într-o zi şi care a doua zi au dispărut de pe faţa pământului. Am încercat să explic că în trecut (sau poate şi acum) au existat cetățeni sau asociații care au eliberat câinii de la hingheri ca să îi lase înapoi pe străzi, unii nici măcar nu erau castrați. Şi când se întâmplă de astea parcă nu mai ai încredere în nimeni. Știți ce mi-a zis? Dacă gândim aşa nu mai ajutăm pe nimeni. Dacă plecăm de la premiza că toţi vor face diferit de ce zice legea, unde ajungem? Vă spun eu unde ajungem, omorâm câinii cu lopețile pe stradă...
Long story short (nu chiar short că am scris un cearsaf aici) am făcut bine că ne-am dus. Mi-am pus un pic în mişcare calitățile de jurnalist, am aflat că de fapt luxemburghezii nu ne consideră o nație inferioară, ci doar o ţară cu probleme ce trebuie ajutată să le depășească. Am aflat că există adevărate rețele de "adopții internaționale" ale maidanezilor din România. Şi mai ales că maidanezi din România stau acum bine mersi în case din toate țările Europei, neam de nomazi ce suntem. Am scos-o şi pe Dea în lume şi a mai mirosit şi ea alţi câini decât cei din Arlon. A fost o zi frumoasă!
Vă las cu pozele
România, opreşte uciderea prietenilor mei!
Cartonaș roşu pentru România
Toți participanții la protest au fost rugați să poarte roşu
Cazurile despre care vă spuneam
Câinele organizator
Snack-uri pentru câini
Noi două la protest
Pentru că nu mai erau bandane de vânzare am împrumutat una să facem o poză. Şi am împrumutat-o de la Tessa, un câine adoptat din România acum două săptămâni. Era aşa cuminte cum o puneai aşa stătea.
Protestul a fost într-adevăr unul internațional. Există un grup pe facebook unde puteţi găsi toate fotografiile de la toate protestele din toată Europa, inclusiv din România. https://www.facebook.com/groups/381039095371681/
Pozele făcute de mine le găsiţi pe pagina de facebook a blogului. https://www.facebook.com/media/set/?set=a.683372648391574.1073741834.184078214987689&type=1
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment