Dragilor,
la Castelul Eltz am ajuns din întâmplare. Era sâmbătă seara şi nu aveam nici un gând ce facem duminică. Pierdeam timpul pe fb când am văzut că o prietenă din Luxemburg avea poze recente de la un castel. Şi acel castel arăta altfel decât cele pe care le vizitasem noi. Am întrebat şi am aflat că e Burg Eltz. Atât mi-a trebuit că am vrut şi eu să merg acolo, mai ales că e la doar două ore de noi. Castelul în afară că e mare şi un pic mai deosebit de ceea ce vizitasem până atunci, e un castel ca toate celelalte. În interior nu se fotografia, deci va trebui să mă credeţi pe cuvânt :) Era mobilat, dar nu era nimic neobișnuit. Chiar ar trebui să fac o listă a castelelor pe care le-am vizitat. Unele sunt aşa de asemănătoare că ne punem întrebări dacă le-am văzut sau nu :)
În schimb ce era diferit la Burg Eltz şi pare cumva logic e că este deținut de trei ramuri ale aceleiași familii, fiecare cu partea ei de castel şi că una dintre ramuri încă mai locuiește în castel.
Chiar îmi imaginam cum stau la o masă trei frați cu trei neveste şi plănuiesc cum să îşi construiască castelul în vârful unei stânci. Or fi stat în cort la baza stâncii până a fost gata castelul? Au vizitat șantierul în fiecare zi? I-o fi furat şi pe ei constructorii? Credeți că au tocmit vreun arhitect? Mă gândesc că îţi trebuie totuşi viziune să ridici un castel care să se suprapună pe forma pietrei de dedesubt, la urma urmei e vorba de vârful unui deal.
De ce erau trei? Păi aici vine partea logică. În zona asta sunt o mulţime de castele, dar oare toate au fost construite de familii bogate şi în consecință existau o mulţime de familii bogate? Şi cum se îmbogățiseră ele? Ca acum o casă presupune mulţi bani, timp şi efort, atunci un castel cum o fi fost? Câți aveau avere de să îşi permită să construiască un castel şi să îl mai şi întrețină? Şi acum sincer ce munceau ei? Nu ştiu cum era pe aici, dar la noi luau biruri de la țărani, în rest numai o voie bună. Deci existau familii care nu îşi permiteau singure un castel. Şi atunci se uneau mai multe familii, unele înrudite şi construiau un castel.
Eu şi Castelul Eltz
Nu ştiu de ce pozele nu au ieşit tocmai cum îmi doream eu. Era o atmosferă foarte murdară, cred.
Din parcarea castelului se ajunge la castel pe un drum destul de abrupt la urcare, în schimb coborârea se face în câteva minute şi mai aveți şi prilejul unor poze fantastice :) La întoarcere puteţi lua un microbuz, care vă urcă dealul contra a 2 euro. Tot 2 euro costă şi parcarea, iar intrarea în castel costă 9 euro. Tot un fel de biruri pe țărani :) Văd că e același model ca la Burg Hohenzollern. Nu am testat, dar tind să cred că aşa e la toate cele numite burg. Văd eu.
Când am vizitat noi cred că era unul dintre primele week-end-uri călduroase, aşa că erau în cadrul castelului două terase, unde se putea bea o bere sau chiar mânca ceva lejer.
În balcoanele albe erau altare, pentru că se spunea că nimeni nu trebuie să fie deasupra lui Dumnezeu.
Castelul mi s-a părut un mix frumos între stilul medieval şi stilul germanic. Sper să nu spun vreo prostie, dar la asta m-am gândit când l-am văzut prima dată.
Castelul se află în valea râului Moselle între Koblenz şi Trier, iar râul care îl înconjoară se numește Elzbach şi este un afluent al Moselle-ului.
În așteptarea ghidului.
Vizitele în Castelul Eltz se fac doar cu ghid. Nu vă puneți speranța că veţi descoperi nu ştiu ce istorie, mai ales că ghidul în engleză vorbește o germană cu câteva cuvinte în engleză... Vi se va povesti istoria castelului şi probabil în jumătate de oră spre 45 de minute veţi vizita cel mult 6-7 camere. Acum eu vorbesc din perspectiva snobului care consideră că a vizitat multe castele şi acum e saturat, dar dacă ajungeţi în zonă e un castel fain de vizitat.
În jurul castelului există multe poteci, cea mai mică e de 2.6 km. Aş fi vrut şi eu să merg în jurul castelului, dar nu eram nici echipată şi nu eram nici singură şi de capul meu. Pe aici am observat că oamenilor le plac potecile, plimbările prin natură - hiking- se cheamă. Sunt o multitudine de poteci, marcate care te duc dintr-un loc în altul. La fiecare obiectiv din acesta mai mare am găsit poteci. Poate cândva vom prinde curaj să şi mergem pe ele :)
Pentru cei care probabil nu au fost satisfăcuți de explicațiile mele există totdeauna wiki.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment