DIY - Cutiile roşii din ratan

Dragilor,

am pus pe fb. acum vreo două zile poza cu cutiile roșii. Sincer nici nu ştiu ce m-a apucat. Doar stăm în Arlonia de aproape doi ani şi de atunci avem etajera cu televizorul şi de atunci am vrut să cumpărăm nişte cutii, să le vopsim (dacă nu găsim roșii) şi să mai ascundem în ele diverse. În Bucureşti aveam astfel de cutii, tot de la IKEA, dar nu le-am mai cărat în Arlon. Bine tot sper eu că vreodată îmi voi aduce bibliotecile cu mine şi deci şi cutiile.

În fine spuneam că de vreo doi ani aceste cutii erau pe listă, doar că nu le venise rândul. Şi când le-a venit am fost aşa de entuziasmată că le-am terminat într-o zi cu soare. Nici nu am făcut poze intermediare, aşa de repede m-am mișcat şi aşa de prinsă am fost de acest nou proiect DIY. 

De ce musai roşii? Pentru că mi se pare mie că roşu e culoarea predominantă în sufragerie. Poate datorită draperiilor roşii? Nu ştiu.

Acum pentru cei care au ceva experienţă în meștereli procesul e simplu. Pentru ceilalți am să vă vând câteva ponturi :)

Cutiile-coşuri se vând la IKEA în culoarea lor naturală, ca în poza de mai sus, dar la IKEA de aici le-am găsit şi colorate deja în alb. Am cumpărat unul aşa şi unul alb şi am experimentat.

După cum vedeţi la final nu prea e o mare deosebire între cel galben şi cel alb, ambele s-au colorat aproape la fel. 

Însă pentru coșul galben a trebuit să muncesc eu mai mult. Pentru că era deja lăcuit, l-am şmirgheluit niţel. Atenţie la etapa asta! Coşurile cică sunt din ratan. Acum nu ştiu sincer ce e ratanul în capul celor de la IKEA, dar clar nu e acelaşi lucru cu ce e în capul meu. Coşurile sunt din fâşii subţiri de lemn. Aşa că la şmirgheluire unele s-au crăpat un pic şi când am dat cu vopsea s-au rupt de tot. Apoi le-am dat cu un grund. Apoi le-am vopsit cu spray-uri cu vopsea roșie.  Ca spray eu nu am găsit mari, ci doar mici de 75. Unul acoperă un coș, dar dacă nu aveți experienţă şi nu acoperiți cu un strat uniform din prima s-ar putea să aveți locuri goale. Aşa că pentru siguranța mea eu am cumpărat 3 spray-uri şi mi-au ajuns ba mi-a şi rămas aproape jumătate din unul. 

Coşurile albe însă am zis eu că nu necesită primele două etape. Am zis că vopseaua albă va acționa ca un grund. Acum dacă am dreptate sau nu, doar timpul o va demonstra. De vopsit s-au vopsit aproape identic ca cele galbene, adică nu am realizat dacă a intrat mai multă sau mai puţină vopsea.

Cantitățile de vopsea pe care vi le-am spus mai sus sunt valabile pentru vopsirea coșurilor doar pe exterior. Ştiu lenea e cuvânt de lege la mine, da nu am înţeles de ce le-aş vopsi şi pe interior. Important e cum se vad din bibliotecă, pentru că presupun că în afară de noi nu va umbla multa lume la coşurile respective.

Acesta este locul coșurilor. 

Acum realizez că şi carpeta de pe perete e cu roşu şi am şi nişte suporturi de pahare, din Turcia, tot cu roşu.

Coşurile evident că nu au ieşit uniform, da nici nu îmi doream un produs perfect. E totuşi un produs rearanjat în casă.

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Să ne fie teamă că suntem imigranţi?

Dragilor,

nu ştiu de ce nu prea îmi vine să vă povestesc nişte chestii roz, cu castele şi ii şi maci şi frumos pentru că eu una nu am starea asta. Ați fost la vot? Ați votat? Nici măcar nu contează pe cine aţi votat. Eu sper totuşi că cititorii mei ştiu deja că acesta este unicul mijloc de a ne controla clasa politică. Ştiu nu ne place, pierdem o jumătate de oră dintr-o duminică frumoasă pe care am fi putut-o petrece în jurul grătarului la iarba verde. Ştiu duminica e pentru relaxare în faţa televizorului şi dacă suntem cu adevărat norocoși, duminica e pentru revăzut prietenii. De aia vă întreb, aţi fost la vot?
Eu una am fost şi pentru noi, imigranții e chiar greu. Te înscrii pe o listă, stai la coadă în ploaie, din astea. Şi apoi pentru mine cel puţin e un pic mai dificil pentru că a trebuit o săptămână să mă pun la curent cu cine e Juncker şi Reding şi ăştia sunt cei cunoscuți. În fine.
Însă se pare că Europa a fost la vot şi se pare că şi-a spus opțiunea. În Germania, Franţa, Grecia, Finlanda, Danemarca, Olanda, Ungaria, Austria şi Italia au prins locuri în parlamentul european partide a căror principal punct este oprirea emigrației. Am citit un articol azi (acesta) şi sincer nu e de bine.
De acord că nimeni nu face ceva de capul lui în UE, dar şi numai faptul că aceste partide au trecut pragul electoral, unele cu procente măricele, spune multe. Europenilor li s-a luat de emigranți, nu îi mai vor în țările lor. Şi noi ce suntem?
Da, noi suntem integrați, noi avem job-uri, plătim taxe şi impozite, plătim chirii, unii mai norocoși au deja case, dar în esență asta suntem. Nu suntem de-ai lor. Şi europenii nu ne vor printre ei. Da veţi spune, unii vorbesc clar de islamici şi de marocani, noi nu suntem nici una nici alta. Dar vă întreb, în momentul în care cineva are ceva cu emigranții dintr-o anumita parte a lumii, cât de repede credeţi că îşi va extinde convingerile?
Aşadar să ne fie frică? Să stăm cu bagajele la ușă? Pe noi cine ne apără?
Ştiu nu ne-a trimis nimeni în afara ţării, dar voi ştiţi că aveți în Parlamentul României oameni care încasează bani şi care reprezintă diaspora? Îi cunoaşteţi? Ați auzit o singură lege propusă, promovată şi votată de ei?
Ei sunt cei care cică ne apără drepturile. Ei sunt cei care la o adică pot trage alarma. Ei sunt cei care ar trebui să vină în diasporă şi să întrebe de probleme. La urma urmei, din câte ştiu, PIB-ul e încă substanțial susținut de banii trimiși acasă de românii din străinătate.
Da e grav şi ce face Băsescu, e grav şi că PSD are aproape 40 la sută, dar din 2007 România nu mai e de capul ei, deşi e lăsată să creadă asta. România e parte din UE. Ne place sau nu asta e. Deja aud de posibilitatea reinstaurării vizelor pentru Marea Britanie, deja se discută de retragerea dreptului de muncă pentru anumite state forțate la începutul anului să ni-l acorde, mici probleme pentru unii, mari probleme pentru noi. Să ne bucurăm că PSD are 40 la sută şi nu PRM? Deși sincer în comparație cu partidele din Europa, PRM e mic copil.
O fi România pregătită?
Raluca

Schimb câine pe telefon - România ţara tuturor posibilităţilor

Dragilor,

nici nu vă imaginați cât mă irită subiectul, cât aş vrea să urlu din toţi rărunchii şi cât aş vrea să înjur şi eventual să dau cuiva în cap. Da mă afectează în special pentru că am un câine de 11 ani şi probabil de aici reacția mea.
Acum sper şi e posibil să fie o glumă. Vreau să cred că nici un om care a avut alături un câine timp de 12 ani nu îl poate da aşa. Da apoi cu ce e diferit de cei care îi lasă legați de gardul televiziunii cu o pungă de mâncare alături sau cei care îi abandonează pe câmp?
Da e greu să crești un câine bătrân. E al naibii de greu nu fizic ci emoțional. Când îţi amintești ce putea să facă şi ce bine v-aţi simţit împreună şi acum doarme mai toată ziua, îl ajuți să urce scările, trebuie să nu uiți să îi dai pastilele sau să îl duci la veterinar. Când ţi se strânge inima în tine doar la gândul... şi îţi dau lacrimile instant. Cum pana mea există oameni care au alte sentimente? Cum?
Cum poți să schimbi o ființă pe un bun material? Un telefon fie el și de ultima generație şi de ultima fiță e fix un cacas. E un plastic. L-ai scăpat pe jos şi te-i căcat în el. Ce îţi oferă un telefon? Nimic. Ba din contră te depărtează şi de ceea ce ai.
Eu încă mai cred că e o glumă şi că Gina din sectorul 2 are un ciudat simț al umorului şi nu că e o ființă fără suflet. Acum asociațiile pentru PROTECȚIA animalelor ar trebui să intervină. Să investigheze. Să o contacteze pe această Gina şi să vadă dacă anunțul e real. Şi dacă e să ii tragă o amendă de să îşi vândă telefonul de fițe şi pe al ei şi pe al familiei ei şi al urmașilor ca toţi să înveţe o lecție, că aşa ceva pur şi simplu nu se face. Oare Gina şi-ar da mama la schimb pe un telefon?
E pur şi simplu strigător la cer şi simt că cu cât scriu mai mult cu atât mă revolt mai mult. Auzi super ofertă, e blând şi rasă pură şi ştie câteva scheme...deci urlu pe iritare şi de neputință.
De ce unii oameni au acces la astfel de suflete când ei nu au suflet?
Raluca
Anunțul e aici. Am încercat să îi dau un mesaj să mă revolt, dar tot ce pot să fac e să scriu pe blog şi să dau share pe fb.

Romania - Bucureşti - Muzeul Satului (vara)

Dragilor,

sincer cred  că v-aţi plictisit să vă tot povestesc de Muzeul Satului. Vă înţeleg cumva, dar trebuie şi voi să mă înţelegeţi că e locul meu favorit din Bucureşti, e locul unde mă adun eu cel mai bine, şi zilele astea cam am nevoie de adunare :)
Şi de fapt nici nu am să vă povestesc prea multe, ci am să ataşez puţinele poze făcute acolo. Vedeţi voi eu am ajuns în România la nunta unor buni prieteni ce asemenea noua s-au căsătorit când toată lumea îşi luase gândul că vreodată să ve întâmpla aşa ceva. Ba chiar ei zic că noi le-am dat curaj să încerce. Şi uite că au încercat şi au reuşit şi noi am jucat la nuntă. Pe bune am jucat. Am dansat mai ceva ca la nunta noastră. De, emoţii nu aveam şi în plus era rock, cum să ratăm aşa ceva?
A fost o nuntă ca-n poveşti, dar după 4 nopţi dormite iepureşte eu una mă resimţeam. Şi unde să mă duc eu în Bucureşti, într-o după-amiază călduroasă? Am lăsat prietenii să mă aştepte, pe la unii nici nu am mai ajuns, dar m-am dus la Muzeu.
Muzeul e aşa cum îl ştiu, poate prea mult populat, dar era duminică, era un târg pe terminate. M-au amărât cei care au ajuns acolo că e trendy, dar nu cred că poate exista o barieră invizibilă care să facă trierea.
M-am bucurat că muzeul are nişte automate de bilete noi, că pisicile sunt tot acolo şi tot la fel de doritoare de mângâieli, că magazinul era plin de lucruri faine şi că am putut face poze.

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

De prin gradină

Dragilor,

mai era puţin şi se făceau 10 zile de când nu mai dădusem pe aici. Între timp am ajuns în România în week-end, da despre asta într-o postare viitoare. Să o luam uşurel şi să vă povestesc de grădină. Bine am să ilustrez articolul cu poze de acum câteva zile când era soare şi frumos, că acum plouă şi e urât.
V-am spus pe fb că a înflorit liliacul şi mirosea fantastic, încât mi-am tras scaunul şi stăteam la umbra liliacului. Era fain o perioadă, dar mirosul de liliac era prea puternic. Am rezistat totuşi. Acum liliacul mov e pe trecute, dacă a stat înflorit complet o săptămână, iar cel alb abia începe să înflorească.
Şi pentru că era soare şi frumos am stat mai mult prin grădină ba chiar am îndrăznit să îmi cumpăr o hortensie albastră şi să o plantez într-un coş. Mare afaceristă mai sunt, că în felul ăsta am salvat vreo 20 de euro. Coșul a fost 9 euro, hortensiile 4, iar pământul a fost 3 euro, da mai am încă trei sferturi de sac. Deci în total mi-am plantat hortensia cu 16 euro. În Arlon la o florărie am găsit una identică, dar înflorită complet la 35 de euro, iar în Luxemburg aceeași hortensie albastră înflorită era 45 de euro. Acum sper doar ca lipsa mea de experienţă să nu o omoare, dar e plantată deja de vreo săptămână şi pare să îi meargă bine :)
Am tuns iarba de două ori în două week-end-uri consecutive, cum am văzut eu în Dublin şi trebuie să spun că arată chiar bine, ca un gazon aşa. Arată bine de la fereastră, că ea e toată hopuri, dâmburi, dar nu ştiu sincer ce i-aş putea face mai mult decât să o tund regulat :)
Şi pe lângă hortensii mi-am luat doi pitici de grădină. În general nu îmi plac piticii de grădină, sunt chicioşi şi colorați în toate felurile, însă ai mei sunt din lut, încap într-o palmă şi sunt ochioși tare. Nu am rezistat să nu mi-i cumpăr :)

Ea este hortensia la o săptămână de la plantare 

Hortensia şi trandafirii

Evoluția hortensiei :)

Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Dea are 11 ani :)

Dragilor,

vă scriu cu inima strânsă. Vă scriu totuşi, nu ca să vă întristez, ci ca să mă descarc. Să nu adun în mine ca proasta şi când o fi să fiu nepregătită. Dragilor, Dea are 11 ani. Acum dacă Dea ar fi un om ne-am bucura peste poate, dar Dea e un câine şi 11 ani e mult. Nu vă întristați că nu se resimte. Dea e veselă, Dea e bucuroasă şi îi e bine când suntem cu ea, toţi trei. Doar că eu sunt capul răutăților, eu mă gândesc ce fac dacă... Acum când o ajutăm să urce scările, când o plimbare de 500 de metri durează o oră, când o îndopăm cu pastile şi testăm tratamente, îmi e greu să îmi amintesc că a fost o perioadă când Dea fugea pe munți, când Dea făcea toate năzbâtiile din lume, când Dea ne-a urmat credincioasă pe oriunde ne-am decis noi să mergem. Ne amintim totuşi şi ne e bine când suntem împreună. De 11 ani indiferent pe unde ne-au purtat pașii, câţi prieteni am lăsat în urmă şi câte amintiri frumoase am adunat, am avut o constantă, Dea. Eu mi-aş dori să mai trăiască încă pe atât şi să ne umplem de amintiri şi mai frumoase. La multi, multi ani!!! Multă sănătate Dea!!! Te iubesc până la cer şi înapoi!
Raluca

DYI - Colierul international

Dragilor,
de mult nu am mai pus ceva facut de mine, insa azi m-a inspirat Anca si am facut un colier. Cred ca toate componentele colierului (si al cerceilor asortati) au asteptat mai bine de doi ani sa ajunga un obiect, dar niciodata nu e prea tarziu. Azi a fost o zi tare ciudata, am crezut ca vom pleca in Olanda sa facem poze lanurilor de lalele. Ne-am inselat, ba am mai si stat in casa cu o migrena nasoala cauzata de presiunea scazuta. Spre seara a plouat cu tunete si fulgere si mi-a revenit si mie cheful de viata. Asa ca ce e mai nimerit decat sa creez ceva?
Asa a aparut colierul si cerceii. Margelele mari sunt din sidef, iar cele rosii sunt corali, la cercei am folosit margele de nisip rosii.
De ce international? Pentru ca margelele mari le-am cumparat din Luxemburg, cele rosii din Istanbul, accesoriile le-am cumparat din Dublin, margelele mici rosii din Arlon, iar eu sunt romanca. Bine e posibil sa fi venit toate dintr-un depozit din China, dar eu le-am cumparat de peste tot :).
Daca maine ajung la lalele poate le vedeti si in poze mai clare.
Seara faina, dragilor!
Raluca