scriu acest text aşa de târziu pentru că nu am știut sincer ce formă să îi dau. Dacă îl scriam imediat după "eveniment" scriam un text nervos şi nu cred că ar fi fost tocmai nimerit pentru aşa o sărbătoare faină. Şi acum îmi e foarte greu să îmi aleg cuvintele şi să nu spun ce aş vrea să spun. Aşa că spun doar atât: e al naibii de dificil să organizezi evenimente pentru români.
Ziua Iei are o semnificație aparte pentru mine, nu doar pentru că mie îmi plac iile şi le şi port, ci pentru că am putut descoperi lucruri nebănuite despre români. Multe negative, dar şi unul pozitiv. Toate româncele cu care m-am întâlnit pe 24 iunie şi-au găsit loc în bagajul de pribegie de o ie sau chiar mai multe sau chiar de un costum național. Am văzut ii superbe, ii vechi de peste 200 de ani, ii lăsate moștenire. Mi se pare că ia şi-a atins astfel scopul. Cât am stat într-o piaţă din Luxemburg, unde ne-am întâlnit, se opreau trecătorii să întrebe cine suntem, ce sărbătorim, ce e aia ie. Şi toţi şi-au găsit explicații şi poate unii au mai colorat imaginea românilor.
Asta e până la urmă tot ce contează. Restul, sunt lecții pe care le-am învăţat şi pe care sper să le pun în practică.
Recunoașteți ia?
Acesta este unul dintre afișele pe care le-am făcut şi propus pentru Ziua Iei. În poză sunt eu fotografiată anul trecut de Ziua Iei în Luxemburg
Alt afiş.
Cred că aţi văzut această poză de o mie de ori sau dacă nu această poză, acest loc fotografiat de mine. Este unul dintre locurile mele preferate din Luxemburg.
O lecție pe care am învăţat-o este că trebuie să mă las fotografiată. Eu am făcut toate pozele, aşa că pe mine nu m-a pozat nimeni. Aici aşteptam să fac poză cu cineva şi Alin a avut inspirația să mă pozeze şi pe mine.
În locul meu favorit. Am tot acolo o poză anul trecut. Am încercat să o refac, dar din păcate Alin nu ştia despre ce vorbesc şi asta a ieşit.
Eu cu geamantanul cu ii
Iile mele agăţate la expoziție.
Am reuşit să îmi iau cu mine aproape toate iile, ca să nu discriminez pe nici una, însă expoziţia nu a ieşit ce trebuia să iasă. O altă lecție învățată. Planifică tot până în ultimul detaliu şi fă tot cu mâna ta. Nu te poţi baza pe nimeni.
Capii răutăților
Elena, o doamna cu care am mai multe în comun decât credeam şi alături de care am organizat Ziua Iei în Luxemburg, şi Horațiu, un român talentat foarte implicat în comunitatea de aici.
O prima poză cu iile româneşti în piaţa luxemburgheză
Foarte faina poza. Mi-au plăcut iile vechi la nebunie!
Ce-i românul fără un joc micuț?
Am aflat că în Luxemburg există un cor românesc şi un ansamblu de dansuri, româneşti. Foarte fain. Bine că ştiu ca am de cine mă lega la un eventual viitor eveniment.
Poza cu toate iile din Luxemburg.
Astfel ne-am alăturat şi noi Zilei Universale a Iei. O sărbătoare pornită pe fb., aflată la a doua ediție, şi care a strâns zeci de ii minunate purtate de românce în toate colțurile lumii. Aici le puteţi vedea pe toate.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment