Dragilor,vă anunț din prima că nu am fotografii din timpul preparării pentru că surprinzător compotul se face foarte repede. Acum nu ştiu dacă asta numiți şi voi compot, dar în capul meu e compot. Aşa că am fotografii de înainte şi după şi e foarte posibil să le fi văzut deja pe fb.
Aşadar anul acesta ne-am deșteptat. V-am mai spus că cine a proiectat curtea casei în care stăm acum e fix pe gustul meu. Adică am liliac în curte, am iarbă să îmi ajungă, am şi mentă sălbatică, am lavandă. Ce altceva mi-aş mai putea dori? Totuși în spatele curții, mai la umbră am nişte boscheţi. I-am îngrijit noi anul trecut, i-am toaletat, dar atât. Făceau fructe faine roșii, faine la modul că arătau bine, dar cum vecinii mei nu mănâncă şi nu culeg nimic din curțile lor am zis că sunt plante decorative.
Până anul acesta când au venit la noi în vizită nişte români şi m-au luminat. Şi m-am întrebat de ce nu? De ce să nu culeg coacăzele şi căpșunele şi de ce să nu le mâncăm?
Vedeți voi, când eram eu mică să nu ai bunici la ţară era un titlu de noblețe. Eram orășeancă sută la sută. Acum cu noblețea te poţi șterge la cur şi uite pentru că nu am avut bunici la ţară am stat un an cu coacăzele în curte şi nu am profitat de ele.
Despre vecini ce să zic? Oricum ăştia de pe aici sunt ceea ce eu numesc snobi. Aşa că nu-i de mirare că mărul e pom decorativ pe care îl toaletează vecinul mai ceva ca un bonsai, da nu mănâncă merele.
Pentru că totdeauna verific din două surse :D am pus această poză pe fb. şi mi s-a confirmat că fructele roşii sunt de mâncat. Aşa că am trecut la ceea ce eu numesc "trăim din roadele pământului" pe care recunosc nu eu le-am cultivat.
Decizia a fost una simplă. Am avut de ales între dulceață sau gem şi compot de coacăze roșii, că am şi albastre sau negre, da încă nu s-au făcut. Am ales compotul că noi dulceață mâncăm doar pe clătite şi nu mâncăm chiar aşa de multe clătite. Pe când compotul, cum e acum cald şi bine, merge ca uns.
După ce am decis că facem compot, am apelat la google să găsim reţeta.
Prima apărută era clar pentru cunoscători. Venea de aici şi suna aşa:
Se spala coacazele cu tot cu crengute si se lasa sa se usuce; Se pun intr-o cratita, se toarna siropul deasupra si se da in clocot; Se iau de pe foc se adauga sarea de lamaie si se mai dau o data in clocot; Se toarna in borcane si se setrilizeaza.Nici o problemă. Pare simplă. O facem. Însă ce e ăla sirop şi unde se găseşte el? Cu coacăzele a fost uşor, da siropul crește în natură? Nu dragilor. Siropul l-am găsit aici, iar reţeta completă de această dată este aceasta:
Se spală fructele şi se lasă să se usuce. Se pun într-o cratiţă, se toarnă siropul (preparat în prealabil din 700 g zahăr la 1 litru de apă) deasupra şi se dă în clocot. Se iau de pe foc, se adaugă sarea de lămâie şi se mai dă o dată în clocot. Se toarnă în borcane şi se sterilizează.
Partea cu sterilizantul am sărit-o pentru că mie îmi sună ca ceva ce făcea mama pentru a pune diferitele produse la păstrat pentru iarnă. Ori noi am dat gata deja jumătate din compot, ce să mai păstrăm până la iarnă? Şi ce am mai făcut, am înlocuit sarea de lămâie cu zeamă de lămâie. Acum nu ştiu dacă am făcut bine, da sarea de lămâie ne lipsește din casă, în schimb avem totdeauna lămâi.
Aşa arată produsul final, după ce am mânjit eu toată bucătăria încercând să torn în sticle fără nici un dispozitiv de ajutor. Eu îi spun leică (pâlnie), dar după ce am aflat că nici scrânciob nu ştie lumea ce este, m-am lăsat de regionalisme. Într-un final, după două sticle mi-a venit mintea şi am tăiat o sticlă de plastic şi am improvizat o leică.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment