Dragilor,i-am dat de capăt până la urmă. Nu înțelegeam de ce nu stătea Dea la poze. Azi am înţeles. Fata mea urăște telefonul mobil. A vrut şi să îl muşte azi şi când îl vede îl ameninţă. Din fericire încă nu are nimic cu aparatul foto, aşa că am reuşit să îi fur vreo 30 de poze.
O fi înţeles ea singură că ceea ce s-a dorit un mod de comunicare rapidă şi un mod de a apropia oamenii, acum îi desparte? Mai ştiţi faza cu "Connecting people" de la Nokia? Acum Nokia nu mai există, iar oamenii se conectează doar virtual şi se deconectează în viața reală.
Nu de puţine ori la o masă am asistat la faze în care oamenii îşi trimiteau mai degrabă sms decât să deschidă gura sau se așezau şi se uitau în telefon. Alea 2 minute din maşină până la masă au fost cruciale pe fb. şi ei se grăbeau să nu piardă nimic.
Şi ciudat aveau aceeași expresie pe care o au cei care nu au putut fuma o perioadă de timp, să zicem jumătate de oră. Ştiu eu pe cineva care de acasă până la magazin îndura chinul, la magazin îşi aprindea o ţigară, o termina, intra în magazin, cumpărături pe repede înainte, ţigară la ieșire şi la fel ţigară acasă. Ca şi cum în acele câteva minute cât nu putea fuma se fumau toate țigările din lume şi ea rămânea fără. Pentru că e o ea.
Aşa şi cu telefonul acum. Probabil în vreo 50 de ani o să existe clinici pentru a vindeca dependenţa de telefon, pentru că e o dependenţă. Şi nici măcar nu cred că e denumită corect, pentru că şi eu recunosc, folosesc telefonul ca telefon doar 5% din timp, restul e pentru poze, net, fb. E şi util, nu zic nu, însă contactul cu o persoană reală mi se pare infinit mai corect şi palpabil.
Revenind la Dea. Nu cred că s-a prins ca aş fi dependentă de telefonul mobil, însă probabil consideră că dacă eu mă joc la el tot timpul, e o jucărie cu care s-ar putea juca şi ea. Şi cum de obicei nu are voie, îl ameninţă şi îl urăşte.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment