nu vă mai spun cum am așteptat eu cartea Domnul Tic şi alte iubiri de pe Muşatini, că deja probabil ştiţi. M-am plâns pe fb, am fost la poștă, m-am împrietenit cu poștașul şi nimic. M-am împrietenit cu Domnul Tic pe fb. şi i-am urmărit aventurile de acolo. Am citit pe nerăsuflate fragmentele din carte pe care le-am mai găsit pe net. Până într-o zi când a ajuns la mine într-un colet frumos mirositor. Şi după ce a ajuns a început povestea Deei cu Domnul Tic.
- Ce faci?
- Citesc.
- Ce citești?
- Domnul Tic
- Ia da încoa sa vad şi eu
- E nouă şi miroase bine
- Nu-i bună de mâncat
Hai că o mai miros o dată
- Auzi că nu-i bună de mâncat? La ce bun o carte care nu e bună de mâncat?
- Păi cărţile nu se mănâncă, ele se citesc.
- Se citesc, zici?
- După ce o citești, mi-o povestești şi mie?
- Am o idee şi mai bună, hai să o citim împreună!
Şi aşa am făcut. Nu ştiu de ce cărţile care îmi plac le citesc într-o zi şi cele care nu îmi plac le întind pe câteva zile. Însă din când în când o pauză, cu o carte bună, cu un blănos lângă tine, cu o pătură cu bufnițe şi o ciocolată caldă, fac minuni. Şi în 200 de pagini te simți mai bine :)
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment