am rămas datoare cu postarea despre târg. V-am vorbit despre muzeul satului, acum să vă spun ce a adus nou târgul şi ce am găsit eu la târg.
Târgul, aşa cum mi-am imaginat, se întindea pe unele alei ale muzeului, erau tarabe care vindeau câte ceva, însă erau şi multe animații şi chestii interesante. În general la tarabe erau şi meșteșugari care făceau demonstrații, însă noi am ajuns când stătea să plouă şi chiar a plouat şi nu stătea nimeni în ploaie să facă nici o demonstrație. Unele tarabe chiar s-au închis din cauza ploii. Erau țesători, lutieri, prelucrători de lemn, împletitori de coşuri din nuiele. Pentru copii erau castele gonflabile şi am înţeles că spre seară aveau să fie animații, din loc în loc era câte o tarabă cu bere, răcoritoare şi grătare. Însă toate erau concentrate cumva la intrarea în muzeu, ori noi am vrut să vizităm tot muzeul, aşa că mare parte din traseu am găsit doar case sau alte exponate, precum maşini agricole, un gater, o seră, o livadă, un câmp de porumb, o stână...
În muzeu erau doua doamne îmbrăcate în negru care aveau flașnete. La un moment dat ne-am pierdut prin pădurea din muzeu şi am ajuns la un capăt luându-ne după muzica flașnetei.
În timp ce vizitam ne-a prins şi o ploaie. Aşa că unele standuri fie s-au restrâns sau chiar s-au închis de tot. Cum ar fi cel cu coşuri împletite, care s-a restrâns. Am văzut nişte fierari, erau şi demonstrații de spălat rufe, cuptoarele făceau plăcinte sau un fel de clătite sărate, era şi o taverna şi v-am zis deja de școala care avea ore. Am înţeles că toate erau organizate special pentru târg, iar târgul se organizează anual de Ziua Belgiei, 23 iulie. Aşa că dacă vă plac astfel de locuri, sfatul meu e să vă programaţi o vizită când este târgul, pentru că aşa muzeul este interesant, dar poate deveni plictisitor.
Căruța cu cai. Mergeau aşa de încet că puteai coborî sau urca din mers. Ar fi fost fain să meargă prin tot muzeul, însă nu. La un moment dat erau unii cu un fel de tractoare mici care mai culegeau oamenii de prin muzeu, însă noi am mers pe jos de ne-am plictisit.
Etno fusion
Știți deja poza de pe fb. Alin a denumit-o aşa pentru că eram într-un sat belgian, eu aveam ie românească şi mă adăposteam sub o umbrela de la Festivalul St. Patrick, o tradiție irlandeză.
Eu ieșind dintr-o brutărie
Tot în cadrul târgului, demonstrație de cărat lemne cu calul. Săracul cal a cărat aceleași lemne toată ziua :)
Altă chestie faină şi nouă pentru mine, semnele de la răscruci. Erau şi ele zidite, iar ce vedeţi acolo era un fel de faianță. E simplu de citit mă gândesc.
Pentru mine sincer a fost un tur de forță vizitarea acestui muzeu. Am mers cât nu merg de obicei, iar în zonele de trecere mă plictiseam groaznic şi nu mai voiam să merg. Însă de fiecare dată mă gândeam că la următoarea oprire e ceva şi mai fantastic şi aşa am reuşit eu să merg mai bine de 5 km pe ploaie şi apoi pe soare. Am văzut că puțini vizitau tot muzeul, probabil erau localnici, şi am văzut mulţi vizitatori cu câini, ceea ce mi-a plăcut maxim.
De cumpărat de această dată nu mi-am cumpărat nimic pentru că nu prea era nimic pe gustul meu. V-am spus deja că nu aveau ceramică, erau câteva obiecte din lemn, dar nu erau cine ştie ce. Mi-au plăcut jucăriile din lemn, erau ochioase. Intrarea la târg ce includea şi muzeul era 5 euro.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment