nu e nevoie să ajungeţi în Brest pentru a spune că aţi vizitat Bretania. Vedeți voi şi lipsa documentării strică câteodată. Aşa a fost cu acest Brest. M-am gândit eu că dacă e la mare, în capătul Bretaniei, e mai autentic. Aşa o fi, nu zic nu. Şi Brest ăsta e chiar ochios şi frumos, însă nu e musai să îl vizitaţi. Ba chiar aş îndrăzni să vă spun că pentru a vizita Bretania e de ajuns să mergeţi prin sate, să mâncați clătite şi să beți cidru, să vă plimbați pe o plajă şi dacă aveți norocul să vorbiți cu un localnic. Dacă nu şi turiștii sunt super faini. Un exemplu: eram într-o benzinărie şi mâncam ceva pe un fel de terasă în iarbă. Evident Dea era la picioarele noastre. În jurul nostru alţi turişti. Cine altcineva ar mânca pe autostradă, la o benzinărie? Mulți britanici. Însă cum mâncam noi aşa se apropie o doamnă, franțuzoaică. Voia să îi dea Deei două bucăţi de șuncă. Îi rămăseseră şi se uitase la Dea care era frumoasă în iarbă. I-am mulțumit frumos şi am refuzat-o. De când cu artrita Dea e tot timpul la dietă. Şi e la dietă pentru că îi mai scăpăm şi noi din când în când câte ceva. Însă am intrat în vorbă cu doamna ce ne oferise șunca. Erau doi pensionari cum toţi pensionarii ar trebui să fie. Erau în vacanță cu rulota. Pe aici se practică astfel de vacanțe. Erau vorbăreți şi de treabă.
Asta mi se pare la urma urmei o ieșire, nu doar pietre pe care le bifezi, nu doar o cameră de hotel mare şi dotată cu tot ce ţi-ar trece prin cap, ci şi celelalte experiențe.
Să revenim totuşi la Brest, unde am stat o noapte. E frumos, ochios, avea un pub irlandez chiar în port unde ne-a primit cu Dea şi unde am băut Guinness, avea o fortăreață transformată în muzeu, destul de interesantă, avea arhitectura specifică zonei şi un port de mici îmbarcațiuni foarte fain.
Eu în fortăreață uitându-mă în zare
Albăstrucile.
V-am spus că Bretania era plină de hortensii albastre?
Fortăreața şi un smoc de lavandă
În afară că se putea fotografia panorama oraşului, fortăreață era de fapt un muzei maritim. Ce mi-a plăcut cel mai mult au fost statuile ce erau atașate pe vremuri de nave. Aveau o adevărată colecție în muzeu. În rest, dacă nu sunteţi pasionați de nave, nu era foarte interesant.
Nu mă aşteptam să găsesc un pub irlandez în Brest şi cu atât mai puţin asta
Portul cu ambarcațiuni mici
Fortăreața văzută din parcare
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment