pe acest castel îl vedem de fiecare dată când ne ducem la Bruxelles, dar mai ales când ne întoarcem. Pe bune acum trebuie să fac o listă cu ce castele am văzut, că am început să le confundăm. Însă încă nu m-am prins cum funcționează google maps ca să fac acolo. În fine, e fix treaba mea. Revenind.
Castelul se pare că ar fi fost un fort. Trebuia să îmi dau seama pentru că e totuşi înconjurat de ape. Probabil în secolul 13 când a fost construit prin această zonă din Belgia se dădeau lupte şi lumea simțea nevoia să îşi fortifice locuințele. Pentru că mie acest castel mi-a părut mai mult o locuinţă şi mai puţin un fort. Însă ce nu mi-a plăcut şi ce a diferențiat acest castel de toate celelalte vizitate a fost număru mare, enorm de mare de animale împăiate şi de trofee.
Tot castelul mirosea a formol şi naftalină. Mie nu mi-a plăcut. Poate sunt eu mai specială, însă de unde nu te așteptai mai răsărea o vulpe împăiată sau păsări împăiate deasupra ușilor. Eu mă sperii şi de păsări vii, deci no way. La un moment dat m-am așezat pe o băncuță şi l-am așteptat pe Alin pentru că mă plictisisem de atâtea mortăciuni. Ştiu că era o vreme când erau la modă, când vedeai câte vreo mortăciune şi pe la oameni prin casă, însă mie nu îmi plac.
Însă castelul e interesant, ca şi arhitectură. Aceasta este poarta. Vizita durează între o oră şi o oră şi jumătate şi vă poartă prin tot castelul.
Castelul are două etaje plus o pivniţă şi se vizitează tot contra a 8 euro. Primul etaj sau parterul este dedicat vieții domestice a familiei ce a deținut castelul. Veți trece prin mai multe săli. Interesant.
Al doilea etaj este dedicat animalelor împăiate, iar pivnița mie mi-a plăcut cel mai mult. Ghiciți de ce? Era dedicată vieții rurale. TĂRĂNISMEEEE
Sper că aţi observat pasărea împăiată de pe masa oamenilor. Sincer sper că o găteau înainte. Oricum creepy.
Tot în acei 8 euro intră şi vizitarea zonelor umede, un fel de plimbare printr-un câmp. Au vrut ei să recreeze o zonă mlăștinoasă şi o pădure. Dacă vă interesează aşa ceva poate vă place, însă venea ploaia aşa că noi am vizitat acea parte cam pe fugă.
Castelul are o parcare, un restaurant şi un magazin de suveniruri. Încercați tarta zilei cu o cafea. Mie mi-a plăcut.
Aşa arată şanţul cu apă ce înconjoară castelul. Cică ar avea cam 3 metri adâncime.
Curtea interioară
Ce mi-a plăcut a fost amestecul acesta de stiluri. Vedeți şi voi, la exterior arată ca un castel, dar la interior ca un palat italian, poate. Alin zice că poate cândva aceea roșie era chiar o curte interioară şi că de fapt castelul mai avea o latură. Însă nu am găsit pe nicăieri ceva care să demonstreze asta.
Per total castelul a fost unul fain, exceptând mortăciunile, şi pentru o ieșire de o zi din Arlonia a fost chiar interesant.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment