Dragilor,aşa cum vă spunem şi pe fb. de pe 15 septembrie am început o nouă etapă în viaţa mea şi anume aceea de student internațional. Am vrut să încep acestă experienţă încă de anul trecut, dar nu ştiam limbile în care se predă acest master şi în plus au fost nişte încurcături cu actele şi cu termenele până la care puteau fi depuse. În fine. Complicat.
Anul acesta a fost să fie şi nu are sens să despic firul în patru, de ce nu a fost anul trecut. Ca o victorie personală, după doar un an de franceză, începută cu nivelul A1, acum pot lua cursuri în franceză şi pot discuta cu profesorii în această limbă. Prost, stricat, cu hopuri, dar se pare că transmit ce am de transmis.
Primele două săptămâni au fost un coșmar, abia mi-am găsit ritmul, fugit între trenuri, învăţat prin gări şi în tren şi cu primul examen, vineri. Sper că l-am trecut. Un nou sistem cu note până la 20, cu mult de citit, cu profesori care consideră că ce predau ei e cel mai important, cu credite şi cu foarte puţin timp liber pentru mine şi pentru Alin şi Dea. Însă cu experiențe noi, despre care sper să scriu foarte curând.
Pe scurt a face master în Luxemburg este complet diferit de a face master în România. Nu ştiu acum dacă diferit mai bine sau mai rău, dar diferit.
Deși la început am avut dubii şi m-am întrebat dacă să continui sau nu, mi-am dat seama că este o etapă foarte importantă, dacă vreau să mă acomodez mediului din Luxemburg. Pe scurt toată experiența mea profesională din Iaşi, Bucureşti şi Dublin este frecţe la picior de lemn, pe lângă cele 2 săptămâni de master. Nu o zic eu, o zic recrutorii cei care se pare că te pot ajuta să îţi găsești jobul vieții.
Şi uite aşa ajungem la Târgul de Joburi.
Nu e o activitate pe care să o fi bifat până acum şi oricum nu e o activitate pe care să o fi tratat foarte serios, până acum. Am mai fost la târguri de joburi, însă nu era nimic de notat, nişte oameni plictisiți şi prea puțini cei care chiar îşi găseau job în urma târgului. Bine trebuie spus că la multe târguri de joburi am fost ca reporter, pentru a relata ce se întâmplă acolo şi mai puţin pentru a obține un job. Nici acum nu m-am dus ca să obțin un job, ci tot pentru a mă pune în contact cu această lume. La final am făcut o cercetare etnografică, însă mi-am şi testat CV-ul.
În primul rând participarea la târgul de joburi se făcea pe baza unei înscrieri online. Pe baza acesteia primeai informaţii despre companiile care veneau la târg şi ce joburi scoteau ele la concurs. Aşa cum spuneam foarte puţine joburi pe comunicare, pe jurnalism nu era nici unul :)
Apoi sfatul meu e să vă duceți la un astfel de târg dimineaţa când nu e foarte multă lume. În jurul prânzului era plin şi se stătea deja la cozi de 5-10 persoane per stand.
Ajunsă acolo am luat standurile la rând, am citit din nou cerințele joburilor scoase la concurs, am vorbit cu unii recrutori. În mare am un CV bun, uneori chiar foarte bun. Şi asta nu e neapărat un avantaj când mergeţi la un astfel de târg de joburi. Am observat că sunt scoase la concurs, prin astfel de evenimente, joburi de nivel mediu sau chiar sub, internship-uri şi alte forme de testare şi de obținere de experienţă.
El este unul din artefactele cu care m-am întors de la târg, pe lângă vreo 5 pixuri şi alte articole pentru birou. Încă nu îmi e clar unde îşi va găsi locul în casă, dar era albastru, aşa că l-am luat. Poza e din tren, unde în drum spre şcoală am citit nişte texte pe care trebuia să le citesc.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment