Dragilor,
cu părere de rău vă spun că am cam epuizat castelele ce se află la o oră sau mai puţin de noi. Am tot zis că am să fac o hartă cu toate castelele pe care le-am vizitat pentru că până şi noi am ajuns să le uităm. Aşa că deşi plănuisem o ieșire în Germania, la un castel pe care l-am ratat, am ajuns în Olanda. Acesta este unul dintre avantajele faptului că locuim în centrul Europei. Aşadar dragilor, vă vine să credeţi sau nu, am vizitat primul castel din Olanda. E lângă Maastricht şi îl cheamă Castelul Hoensbroek. Încercați să îi spuneți numele repede :)
Lăsând gluma la o parte, este chiar un castel foarte fain şi diferit de cele văzute până acum. Se află în provincia Limburg şi cică ar fi unul dintre cele mai mari din Olanda. Castelul, înconjurat de o mlaștină, se află pe una dintre principalele rute comerciale între Maastricht şi Aachen sau Koln. Turnul rotund se pare că ar fi cea mai veche parte a castelului, iar datorită așezării sale strategice castelul a fost mărit de mai multe ori devenind cea mai mare fortăreață dintre râurile Meuse şi Rin, are 67 de camere.
Castelul are o parcare destul de generoasă, deci nu trebuie să vă faceţi probleme din acest punct de vedere. Din parcare pe acest pod se intră într-o primă curte.
Adică această curte. Pe aici a venit toamna, aşa că vremea e schimbătoare de la o oră la alta. Mie îmi place, pentru că îmi aduce aminte de Irlanda, însă chiar şi eu m-am săturat de ploi. Cele mai multe vin pe nepregătite. O să vedeţi şi din poze. Când am ajuns era senin, când am plecat ploua torențial şi nu părea că ar vrea să se oprească. S-a oprit, dar noi deja eram în altă parte.
Castelul este înconjurat de apă, cică ar fi o mlaștină, însă eu am văzut doar o apă cu nuferi.
În această poză se văd bine două curți. Prima în stânga pozei şi o parte din a doua, unde se intră pe poarta din turnul din dreapta pozei.
Există şi o a treia curte, mai mică, chiar în interiorul castelului. Era o terasă, iar pe deasupra erau agăţate rufe. Nu, locuitorii castelului nu îşi uscau aşa rufele pe vremea când castelul era o locuinţă. În podul castelului era o expoziție cu lenjerie feminină. Din anii 50 până acum.
Castelul, ca oricare castel vizitat până acum, avea o parte a gărzilor, turnul rotund, unde se urca pe o scăriță minusculă, ce m-a claustrat niţel, dar avea şi camere de castel, mobilate ca şi cum ar locui cineva şi acum acolo. Nimic special, doar acest șemineu mi-a atras atenţia.
Un ceas al cărui mecanism era la vedere.
Castelul văzut prin unul din geamuri. Vă vine să credeţi că acelaşi tip de geamuri avem şi noi la casă? Şi cel mai important, vă închipuiți cam ce frig țin geamurile alea?
Când am ieşit deja apăruseră nori negri, de ploaie.
Însă eu eram fascinată de nuferi. Vă vine să credeţi că până acum eu nu am văzut nuferi în afara unei grădini botanice?
Şi cum făceam eu poze nici nu am observat primii stropi de ploaie. Până am ajuns la poartă, era ditamai ploaia de care ne-am adăpostit vreo 5 minute, până când şi un stol de păsări a ales să se adăpostească tot sub poartă. Aşa că noi am plecat.
O ultimă poză, din prima curte
Castelul Hoensbroek văzut din stradă. A trebuit să cobor din maşină, să îmi ud aparatul, dar a meritat.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment