Franţa - Strasbourg - Vizită la Parlamentul European

Dragilor,

dacă anul trecut vă povesteam despre Crăciunul în Strasbourg, anul acesta s-au aliniat astrele şi am ajuns să vizitez o altă faţă a Strasbourgului şi anume cea a instituțiilor europene. Nu mă dau în vânt după aşa ceva, recunosc şi apreciez avantajele pe care le avem ca membrii UE, dar în acelaşi timp observ şi dezavantajele. Însă nu despre asta vreau să vă vorbesc. Am primit o vizită gratuită la Parlamentul European, cum era să o refuz? Vizita a venit la invitația unei deputate de Luxemburg în Parlamentul European şi din ce am înţeles e un fel de tradiție în Universitatea Luxemburg. Tot zic că am să vă povestesc, dar nu mai apuc, despre ce avantaje ai ca student în Luxemburg. 

În fine. După o trezire la 5 dimineaţa, plecare din Luxemburg la 7 şi sosire în Strasbourg în jur de 11, eram în curtea interioară a clădirii parlamentului alături de colegele mele românce şi de o grecoaică. 

Fesul meu a devenit de acum proverbial, colegii se amuză pe baza lui, dar mie îmi place. Este unic şi mă scoate din mulţime, ceea ce îmi şi doream. Şi apoi ce nebună se mai duce cu un astfel de fes în vizită la Parlamentul European? 

Un fel de monument din curtea interioară.

Trebuie să vă spun câteva chestiuni. Vizita la Parlamentul European nu se face ca la muzeu. Nu ajungi acolo, plăteşti şi vizitezi în voie ce vrei. Nu. Se face cu programare, cu grupul, există măsuri de securitate cam ca la aeroport, iar în interior trebuie să fii în permanență însoțit de un ghid sau de cel ce te-a adus acolo. Noi am fost însoţiţi de asistenții deputatei de Luxemburg, prilej cu care i-am descusut despre cum e să fii asistentul unui euro-parlamentar şi mai ales ce îţi trebuie să ajungi un astfel de asistent? Ce am înţeles eu e că îţi trebuie mult timp liber, o viaţă de familie inexistentă, nițică diplomație  şi să știi multe limbi străine

Din vizita la Parlamentul European nu lipsește o poză la steaguri. Am făcut şi noi, dar arăt ca moartea la propriu în acea poză, făcută de un profesionist, aşa că am pus aici doar poza mea cu steagul României.  

Apoi vizita continuă cu vizitarea plenului. Trebuie spus că parlamentul european ajunge la Strasbourg, Franţa o dată pe lună, timp de o săptămână. În rest parlamentul este la Bruxelles, Belgia. În acea săptămână se reunește plenul şi de obicei se votează diverse legi. Am asistat şi noi la o votare, dar am să vă povestesc despre asta separat. În poza de mai sus este centrul media. Un loc de unde jurnaliştii acreditați la Parlamentul European fac transmisiuni, emisiuni, interviuri şi tot ce mai face un jurnalist. Conurile gri închis erau de fapt nişte canapele, era zona de "socializare cu invitatul" :)

Acesta este plenul Parlamentului European de la Strasbourg 

Vizita noastră la Parlamentul European a coincis cu decernarea Premiului Sakharov pentru Drepturile Omului şi Libertatea de Exprimare. În 2014 acest premiu i-a fost decernat lui Denis Mukwege, un doctor ginecolog din Congo ce a ajutat la refacerea fizică şi morală a victimelor violurilor de război. În centrul pozei este acest congolez care a ținut un discurs ce m-a adus la lacrimi. În sală erau prezenți mai mulţi congolezi care au cântat imnul, iar sala l-a aplaudat minute în şir. A fost un moment emoționant şi m-am bucurat că am avut ocazia să asist la aşa ceva. Cumva mi-am dat seama că oricât de greu ne e nouă, ca români, măcar nu avem război, nu avem măceluri şi violuri, nu avem drame provocate de evenimente ce nu se pot controla. Printre cei care au mai primit acest premiu, echivalentul Nobelului pentru pace, s-au aflat Nelson Mandela şi Aung San Suu Kyi, cea din urmă a primit premiul în 1990, dar l-a putut ridica abia anul trecut în 2013 pentru că a fost închisă în Burma. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre acest premiu, există wiki. 

Vizita a continuat cu un prânz, destul de consistent, bazat în mare pe produse tradiţionale. 

Mady Delvaux, ea este parlamentarul european care ne-a invitat la Parlament. Am avut ocazia să vorbim cu ea vreo oră într-o sală de conferințe şi din nou în timpul prânzului. Mi s-a părut o persoană extrem de deschisă. Ne-a povestit cum a ajuns ea în politică, cum în anii 60 când a terminat ea facultatea toţi tinerii erau implicați într-o mişcare socială şi cum deşi nu pentru asta s-a pregătit, are deja mulţi ani la activ în cariera politică. De obicei europarlamentarii din Luxemburg au fost miniștri sau au avut funcții în diferite guverne în Luxemburg şi nu sunt nişte neica nimeni, fata lui tata trimiși acolo pentru salariile mari şi păreri puţine. Mady Delvaux a fost Ministru al Transporturilor din 1994 până în 1999 în guvernul Junker şi din 2004 până în 2013 a fost Ministru al Educației. Este membru al Partidului Muncitorilor Socialiști din Luxemburg, membru la rândul său din grupul Socialiștilor din Parlamentul European. Tot ea ne-a povestit puţin cum funcționează Parlamentul European şi mai ales cum funcționează alianțele din interiorul parlamentului.

A fost super fain că am vizitat sediul Parlamentului European de la Strasbourg. La final am primit o grămadă de maculatură, mare parte în română şi o diplomă :)

O ultimă privire din curtea interioară a parlamentului 

Aleea steagurilor 

Steagul României printre celelalte 

Sediul Parlamentului European din Strasbourg 

Când am plecat, în faţa parlamentului era organizat un protest al fermierilor francezi, din ce am înţeles, care au adus în faţa parlamentului multe oi într-un țarc. Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe, dar eram cu grupul şi oricum eu mai peste tot rămâneam ultima pentru că mai aveam ceva de observat, ceva de văzut şi de fotografiat. 

Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca