dintotdeauna am fost atrasă de sărbătorile rurale, de mituri şi legende, cumva mi s-a părut că rezonez mai bine cu sărbătorile agrare decât cu cele religioase sau de orice alt fel. Mă fascinează şi acum ritualurile de Sânziene sau se Sânt Andrei aşa că nu aveam cum să ratez o sărbătoare precum "Buergbrennen" cu atât mai mult cu cât nu prea avem noi parte de chestii faine în Luxemburg.
Se pare că "Buergbrennen" în traducere "arderea castelului" sau pur şi simplu focurile au o lungă tradiție în Luxemburg, dar nu numai. În toată regiunea, adică Belgia, Germania şi poate şi Franţa, au loc astfel de ritualuri de purificare a pământului, un fel de asigurare a unei bune recolte.
"Buergbrennen" se sărbătoreşte în prima duminică de după Lăsata Secului, este o sărbătoare de origine agrară şi simbolizează arderea iernii. În timpul romanilor se ardeau aceste focuri pentru a cere zeilor o recoltă bogată.
Din ce am înţeles şi în România avem aceleași ritualuri, şi mi-ar fi plăcut să fac o paralelă, dar nu am acum timp de documentare şi decât să nu vă povestesc deloc despre focuri, mai bine vă povestesc doar ce ştiu.
Ei bine duminica trecută plănuisem să mergem la focuri într-o localitate apropiată de noi, însă ştiţi voi cum e aia cu "socoteala de acasă"? Am plecat dimineaţă să ne întâlnim cu prietenii noştri şi aproape că am fi pierdut focurile dacă prietenii nu ne ziceau că în localitatea lor se aprinde un foc. Dacă tot eram acolo am mers şi noi, am participat la eveniment, am ars iarna, iar în drum spre casă am văzut focurile în mai toate localitățile pe lângă care am trecut. A fost ceva magic şi fain!
Am făcut multe poze şi e o surpriză pentru mine că multe chiar au ieşit bine, pentru că era întuneric şi nu ştiam cum se va comporta aparatul. Trebuie să vă spun că în localitatea unde am fost noi s-a ars o cruce, însă în alte localităţi focul a fost în forma pe care o ştim cu toţii, aducă au fost mari focuri de tabără.
Deși fb. se umpluse în acea seară cu poze de la focuri, a doua zi dimineaţă m-am trezit cu acest peisaj. Iarna s-a hotărât că vrea să mai stea şi ne-a dat un semn. De altfel parcă Baba Dochia îşi leapădă cojoacele prin martie, aşa cum tot în martie se organizează focurile în Belgia. Sper să nu uit şi să ajung şi acolo şi să vă povestesc.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment