mă ştiţi că eu nu gătesc, nu mă atrage şi gata. Eu gătesc ca să nu mor de foame, nu pentru că mi-ar face vreo plăcere. Aşa că trebuia să fie un ditamai impulsul să mă facă pe mine să gătesc. Şi impulsul a fost o reţetă găsită pe blogul Semne Cusute. Ce treabă au una cu alta? Probabil nimic, dar dragostea pentru obiceiurile româneşti m-a făcut să încerc reţeta, cu atât mai mult cu cât îl iubesc pe Creangă. Dacă tot nu vă spune nimic, Mălăieşul eu îl ştiu de aici:
Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți!
Că mama v-aduce vouă:
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.
Reţeta e simplă, însă povestea din spatele mălăieşului îmi e imposibil de găsit la o căutare simplă. Nu ştiu să spun cu am ajuns ţăranii să facă mălăieş, adică să amestece mălaiul cu fructe şi smântână. S-or fi plictisit şi ei doar de mămăligă... Însă cum "vorba lungă-i sărăcia omului" las vorbele şi scriu reţeta.
Mălăieş:
150 grame mălai
150 grame zahăr
300 grame smântână
un sfert de pachet de unt
un păhărel ulei
3 ouă mari
fructe: mere sau pere date prin răzătoare sau 2 mere şi o pară sau struguri sau zmeură
Se amestecă cu o lingură 2 minute.
Se toarnă într-o tavă tapetată cu unt.
Se lasă la cuptor 30 de minute sau până se rumeneşte.
Acum, modificările mele aduse rețetei. Nu modificați zaharul pentru că deşi pare mult nu iese dulce. În schimb eu am pus foarte puţin ulei, ouăle nu erau foarte mari, dar am pus tot 3, merele le-am tăiat cu robotul de bucătărie şi tot cu robotul am amestecat, la mediu, 2 minute. Cuptorul l-am dat la maximum cu aspirare şi s-a copt în puţin peste 30 de minute. Cred că până la urmă fiecare modifică reţeta în funcţie de necesităţi şi am aşa o părere că nu aveţi cum greşi.
Pofta bună!
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment