nu am ajuns eu în Dublin de Sfântul Patrick, anul ăsta, dar nici în Luxemburg nu ne-am plictisit. Întâi de toate trebuie să spun cine e Sfântul Patrick pentru că toată lumea mă întreabă. E patronul spiritual al Irlandei, e cel care a adus creștinismul în Irlanda şi a explicat Sfânta Treime cu ajutorul unui trifoi, de aceea e reprezentat tot timpul ținând un trifoi în mână. E sărbătorit pe 17 martie de Ziua Irlandei şi trebuie să spun că viziunea irlandezilor faţă de religie şi credință mi se pare mai pe placul meu decât orice altceva. Dacă vreodată veţi ajunge la parada se Sf. Patrick veţi vedea că el deschide parada, mai degrabă un tip îmbrăcat în sfânt trece prin mulţime, face glume şi deschide parada. Irlandezii îl alintă Paddy şi în nici un caz nu îl tratează cu atâta smerenie şi ipocrizie cum ne tratăm noi sfinții.
Revenind la Luxemburg, după ce am povestit de o mie de ori cum e Irlanda, ce trebuie vizitat, care e treaba cu Guinness, cum se toarnă Guinness, de ce verde, de ce trifoi...de la un moment dat mă simțeam ca un promotor al turismului în Irlanda, mai rău decât un irlandez. Spuneam, că după toate astea am trecut la sărbătorit. Pentru mine a însemnat ieşit în oraş în fiecare zi, cu diverși prieteni sau colegi, mult Guinness, îmbrăcat totdeauna în verde, discutat cu irlandezii de pe aici, înverzit primăria şi ascultat accentul lor atât de drag mie.
Încă dinainte de 17 martie scormonesc în toate pungile şi în toate dulapurile să găsesc ce chestii verzi mi-au mai rămas din Irlanda. Şi în fiecare an găsesc, iar dacă nu găsesc îmi fac. Cerceii sunt făcuţi de mine din nişte mărgele comandate din Cehia cu vreo săptămâna înainte, dar care au ajuns fix la timp. Ojele sunt din Irlanda şi Luxemburg, iar pălărioara e de la un magazin de un euro, din Dublin, evident. Luxemburghezii sunt prea bogați pentru magazine de 1 euro...
Şi apoi ce Sfânt Patrick ar fi ăsta dacă nu am maimuțări câinele? E deja o tradiţie
Din fericire pentru amândouă, Dea e aşa de bucuroasă când i se dă atenție, încât stă cum o pui, stă cu orice în păr...desigur nu i-au lipsit recompensele, că doar nu o maimuțărim degeaba. Ne bucurăm cu toţii de toate clipele petrecute împreuna!
Totul a început vineri, 10 martie, când am ieşit cu colegii de la master în pub. Trebuie spus că tot week-end-ul în Grund toate restaurantele s-au transformat în pub-uri, unde se împărțeau căciuli, unde se circula cu Guinness-ul pe stradă şi unde două Guinness sau două beri verzi se cumpărau la preţul uneia.
Pozele sunt evident făcute cu telefonul, nu ştiu cum se face că totdeauna uităm aparatul acasă sau nu îl mai scoatem din geantă. Nu îmi place treaba asta, dar nu pot să mă împotrivesc încă.
Acesta era kit-ul pentru St. Patrick. Geanta am luat-o de la H&M, tot din Irlanda, dar voiam să spun că se poate găsi oriunde, iar balerinii (pe care nu îi recomand pentru că mi-au rupt tălpile) sunt de la Primark. Ei sunt super, însă au talpa atât de subțire încât orice pietricică mai mică o simți ca pe un ditamai cataroi.
Luni nu ştiu sincer dacă am făcut ceva special. Am fost la cursul de franceză, unde din nou am povestit, de data asta în franceză, care e treaba cu Sf. Patrick. Însă marti, pe 17 martie, a fost zi plină, mai degrabă seară plină. La 8 am înverzit primăria din Luxemburg, iar mai apoi am ascultat muzică irlandeză live în Clausen, la Pyg şi evident am băut Guinness.
Acum cu primăria. Am ajuns şi eram cam singurii din piaţă. Mai erau unii cu un aparat cu un trepied, dar atât. Asta la 8 fără 10, însă în 10 minute s-a umplut piaţa de fotografi. Unii erau irlandezi. A fost aşa de fain să îi aud vorbind!
La 8 fix au venit doi lucrători şi au aprins luminile verzi, cărora le-a luat o veșnicie să se înverzească.
Timp în care noi am făcut experimente. Am pus aparatul pe asfalt de a ieşit poza asta.
Ne-am pozat
Am făcut selfie cu aparatul. Trebuie să ne perfecționăm tehnica, pentru că noi ne chinuim să ne iasă poza şi nu mai zâmbim sau ceva.
Când primăria din Luxemburg a fost înverzită pe deplin lumea a început să plece acasă aşa că am făcut şi eu poze cu oameni, că aşa primăria singuru parcă nu avea nici un farmec.
Ba chiar ne-am reamintit de chestia aia faina pe care o face aparatul nostru. Selectează o culoare şi o arată doar pe aia.
Eu şi primăria
Şi cu o ultimă poză a leului am plecat spre pub
Trebuie să vă spun că în Luxemburg sunt două pub-uri irlandeze, de care ştiu eu. Restul sunt englezești. Este unul tipic irlandez, Black Stuff, dar este în afara Luxemburgului şi nu are parcare şi mai este Pygmalion în Clausen. Despre cel din urmă am aflat cu doar o zi înainte de Sf. Patrick şi tot atunci am aflat că ar fi un fel de tradiție în Luxemburg ca pe 17 martie să treci pe la Pygmalion prescurtat Pyg, de am înţeles eu alte lucruri. Tradiția e tradiție, aşa că la început am găsit locuri doar peste stradă le malul râului, de unde am şi făcut o poză.
Aşa arăta lumea în faţă la Pyg. După vreo 10 minute şi câteva mesaje, m-am întâlnit cu colegii mei înauntru, unde nu am mai făcut poze, dar unde am discutat şi am băut şi ne-am veselit şi l-am petrecut pe Sf. Patrick şi am băut şi pentru irlandezi şi pentru sănătate şi pentru de toate. Aş mai vrea un Sf. Patrick petrecut în Dublin, da cine ştie...
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment