Dragilor,am mai trăit o eclipsă. A venit eclipsa, a trecut eclipsa și la final a răsărit soarele şi s-a încălzit afară. Cam aşa ar fi rezumatul, dar nu aş fi eu dacă nu v-aş face o povestioară.
Lucram când cineva a strigat: se vede eclipsa! Subiect de discuții la "cafeaua de dimineaţă", când cu toţii eram îmbufnați că nu apucam măcar să aruncăm un ochi spre eclipsă, acum era aproape ca o minune. Când a venit strigătul, nu a mai contat nimic. Ne-am luat telefoanele sau aparatele sau tabletele şi am ieşit afară. Eu ca tuta am ieşit doar în maletă, că doar eclipsa e aşa 5 minute. Evident că am intrat de 2 ori înapoi să mai pun ceva pe mine. I-am făcut poze, ne-am minunat şi a trecut. Apoi a venit pauza de prânz în care iar am vorbit despre eclipsă, la o ceașcă de ciocolată caldă, savurată cu ochii în soare :)
Mi se pare doar mie sau eclipsa chiar a semănat cu zâmbetul pisicii din Alice în ţara minunilor?
După ce am mai pus o haină pe mine, eclipsa deja avansase
Spre final era cam aşa. De fapt nu am rezistat până la final pentru că eram cu toţii vineți de frig. Am văzut pe fb. că pe la abație lumea a venit cu aparate cu ditamai obiectivele sau teleobiective. Mă întreb ce au prins?
.JPG)
La pauza de prânz deja era ditamai soarele pe cer, cald şi frumos, de am rezistat afară doar cu maletă şi un pulovăr.
Nu pot însă să nu îmi amintesc de eclipsa din 1999. A fost prima şi ultima dată când am urcat cu cortul în spate pe munte. Nu aş mai repeta experiența! Acum toţi suntem răspândiți prin lume, iar dacă în 1999 am făcut fix 36 de poze la eclipsă, adică toată săptămâna de înainte şi după, din care au ieşit vreo 28, acum am făcut vreo 200 şi ceva, din care am ales 5. A trecut timpul!
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment