Dragilor,
nu aş şti de unde să vă spun că vine pasiunea asta a lui Alin pentru castele. De fapt nici nu ştiu dacă mai e pentru castele şi nu doar dorința de a bifa toată lista cu castelele din zonă. Am văzut castele de deja mie nu îmi mai plac, iar voi aţi fost martorii tuturor drumețiilor noastre. Într-adevăr sunt unele spectaculoase cum e Branul de la noi sau Viandenul din Luxemburg, sunt castele unde îmi doresc să ajung, însă în capul meu nu orice piatră, orice ruină e castel.
Cum nu am mai plecat în România, am rămas amândoi cu două săptămâni libere. Nici gând să ne întoarcem la serviciu şi să salvam zilele pentru vacanţa de vară, unde mai pui că în primele zile eu am răcit groaznic, am zis că mor, aşa că următoarele le-am folosit pentru recuperare. Şi ne-a făcut bine să ieșim din casă, în lumea cu oameni sănătoși.
Primul castel a fost în Belgia, pe valea Ourthe-ului. O zonă unde mi-ar plăcea să revin, un defileu în apropiere de Dinant, o zonă care la noi ar fi fost plină cu grătare. Probabil şi aici ar fi fost la fel, însă noi am vizitat-o într-o zi lucrătoare.
Castelul se numește Freyr şi se deschide numai cu programare sau pentru grupuri de vizitatori, cum noi nu aveam nici grup şi nici programare, ne-am mulțumit doar cu grădinile şi asta pentru că a înduplecat-o Alin pe doamna care avea grijă de castel.
Castelul este fosta rezidentă de vară a ducilor de Beaufort-Spontin, iar grădinile au fost amenajate de doi fraţi. Ce vedeţi cu fântâni şi alei era pentru rugăciune, pentru comuniunea cu Dumnezeu, iar sus erau labirinturi, pentru desfrâu. Fiecare grădină, după firea fratelui care a conceput-o.
Cică ar avea 6 km de labirinturi, iar partea de jos a fost amenajată în stil franțuzesc
O atracţie a acestui castel ar fi portocalii ce ar avea 300 de ani vechime. Pe timp de iarnă sunt protejați în cele două case din această poză
Eu, în prima zi după boală.
Arătam de parcă căzuse cerul pe mine, numai chef de soare şi castele nu aveam eu, da te pui cu pasiunile omului?
Aici la umbră m-am așezat până s-a plimbat Alin prin toată curtea, iar când a terminat şontâc-şontâc am mers spre maşină şi am mângâiat toate mâțele ce mi-au ieşit în cale.
În altă zi, Alin m-a lăsat la cursuri şi s-a dus singur la un castel pe care îl bifasem deja. Cel puţin în capul meu îl bifasem. Era o ruină, l-am văzut din stradă, ce mai era de bifat? Ei bine era, pentru că văzut de sus castelul se prelungește cu o aripă funcțională, ce se vizitează.
Omul meu a citit pe internet şi dus a fost!
De ce le-am publicat împreună? Pentru că acest castel se cheamă Beaufort. Puteți să vă uitați mai sus a cui era castelul din Belgia? Aşa e, ducele Beaufort-Spontin. Cine are duci? Luxemburgul.
Acum nu ştiu dacă e doar o coincidență de nume sau e chiar acelaşi Beaufort, pentru că pe aici prin zonă lumea cam duce lipsă de imaginație şi nu m-aş mira să fie două familii de duci cu acelaşi nume.
Cum pliantul adus de Alin e în Germană, pot afirma doar cu o oarecare neîncredere că de fapt e doar o coincidență de nume. Cică a fost construit de lordul de Beaufort, dar cum denumirea de duce e puţin specifică zonei aş zice că sunt două persoane diferite, unul lord şi altul duce. Acum dacă lord din Germană se traduce duce în Luxemburgheză...da nu prea cred.
Ceea ce vedeţi în poză, adică castelul medieval a fost construit în 1150, restul a fost adăugat în perioada renascentistă.
Eu mă bucur că l-a văzut, că i-a plăcut, că mi-a adus şi mie două poze pentru blog şi aia e!
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment