nu ştiu sincer ce avantaje îmi va aduce masterul pe care îl fac şi despre care vă tot ameninț că voi scrie, dar drumul până la universitate mă duce pe deasupra Grundului. V-am mai vorbit despre el, însă din tren se vede o perspectivă unică. De-a lungul ultimelor luni i-am tot furat câte o poză sau două cu telefonul, dar întâmplarea a făcut ca într-o zi să îmi iau aparatul la şcoală. Şi i-am făcut poze niţel mai clare sau cât de clare se pot face din mersul trenului.
Mă bucur şi eu de priveliște că cică la anul ne mutăm într-o universitate nouă, în sudul Luxemburgului, care arată rău de tot. Adică mie nu îmi place, nu că ea chiar ar arăta rău. E o fostă zonă industrială, transformată în campus universitar. Pe lângă întrebările de mediu şi de siguranţă (ce nu şi-au găsit răspunsuri pozitive :() e şi o chestiune de estetică. Practic universitatea e construită în jurul unei topitorii ce încă funcționează, la capacitate mică, dar funcționează. Eu înţeleg că ei vor să îşi păstreze cumva tradițiile şi să se conecteze cu trecutul lor glorios industrial, dar dacă nu e tocmai ok cu mediul?
În fine voi afla când voi ajunge acolo. Deocamdată nu zic nimic, fără să cunosc. Cert e că drumul meu spre şcoală se va mări cu 30 de minute şi asta nu prea îmi place. Să revenim totuşi la Grund şi la tren.
Doar mergând cu trenul m-am prins cum e Grundul ăsta. Are vreo trei părţi, iar de sus se văd toate foarte fain. Din păcate am stat doar pe o parte a trenului, dar poate până la sfârşitul semestrului ajung să fotografiez şi partea cealaltă.
Abația de Neumunster văzută de sus sau locul în care s-a semnat aderarea noastră la Uniunea Europeană
Ca bonus, aceasta este gara din Walferdange
Şi Universitatea din Walferdange
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment