Dragilor,am trăit momente unice şi trebuie să vi le povestesc. Am decis pe ultima sută de metri să mergem la concert, când am realizat că deşi avem programe extrem de încărcate, concertul este totuşi duminica, adică în ziua noastră liberă.
Trebuie să vă spun că eu nu sunt pasionată în nici un fel de muzica populară, nu am fost niciodată la un astfel de concert, nu dansez, nu ştiu cântece, nu ştiu artişti, iar de la festivalul folcloric de dinainte de 1989 îmi amintesc numai descrierea costumului, însă o ştiu pe Sofia Vicoveanca. Aşa că dacă vă aşteptaţi cumva să vă fac o cronică a spectacolului, așteptați degeaba.
Pentru mine concertul a fost unul extrem de emoționant, chiar şi fără să am o afinitate pentru acest gen. Poate pentru că evenimentele româneşti în Luxemburg pot fi numărate pe degetele de la o mână, concertul a fost cu atât mai valoros, nu ştiu.
Am ajuns mai devreme, că noi aşa suntem ori întârziem ori ajungem nesimțit de devreme, dar pentru că spectacolul se desfășura într-o braserie am zis să mergem totuşi înainte şi să bem un suc pe terasă. Cu atât mai mult cu cât toată ziua cerul fusese acoperit şi tocmai răsărise soarele. La un moment dat am intrat în braserie şi am văzut-o pe Sofia Vicoveanca aranjând nişte scaune. Am întrebat dacă pot să ajut, însă avea destule ajutoare. Aveam să aflu că Sofia Vicoveanca nu se dă în lături de la muncă, nu e un star coborât peste noi muritorii şi nu ii cade rangul dacă mută nişte mese şi nişte scaune. Aveam să mai aflu că nu era la primul concert de acest gen şi că în traistă îşi cară ilustrația muzicală pe un CD. Că tot ne întrebam pe terasă ce o fi având în traistă.În sală mai era o doamnă cu părul alb care stătea mică într-un colţ. Sofia Vicoveanca o apostrofează că a ajuns înaintea dumneaei, iar doamna răspunde că e deja acolo de două ore. Venise de la 3 ca să nu piardă concertul. Ceea ce pentru noi era o distracție e duminică, pentru mulţi dintre românii de acolo era mult mai mult.
Cu o mică întârziere, pentru că sunetistul era blocat în trafic, am fost invitaţi să ne așezăm la mese. Am găsit un loc cât de cât în faţă şi am așteptat. Cu o ultimă privire în oglinzile ce decorau sala Sofia Vicoveanca a urcat pe scenă. A mulțumit organizatorilor şi a început să cânte. Moment în care doamna cu părul alb, care întâmplător era în apropiere a început să plângă. M-am uitat în jur şi toată sala avea lacrimi în ochi. Era o altă doamnă căreia lacrimile i s-au rostogolit pe obraji şi nici nu le-a observat. Cu greu m-am stăpânit şi eu, deşi momentul era extrem de emoționant.După primul cântec Sofia Vicoveanca ne-a arătat că ne înţelege durerea, că ne înţelege dorul uneori ascuns atât de adânc că nici nu mai recunoaștem că e acolo. Doamna în lacrimi e în Luxemburg de 20 de ani. Ai zice că dorul s-a mai stins de acum. Însă nu, dorul de acasă e acolo, indiferent de cât timp eşti plecat şi e suficient un cântec în limba ta, într-o ţară care nu e a ta pentru ca dorul să dea drumul lacrimilor ce nu mai pot fi stăvilite.
Noroc că Sofia Vicoveanca are cântece mai săltărețe şi starea de spirit s-a schimbat repede. Încet am început cu toţii să ținem ritmul, ba chiar unii au încins o horă. Chiar nu conta că hora era moldovenească şi că noi ne adunasem de peste tot din ţară. În străinătate toţi suntem români.Mi-a făcut bine că am ajuns la concert. La final am cumpărat două CD-uri vândute chiar de artistă şi am luat autografe. Am schimbat şi câteva vorbe despre ii şi am aflat că are peste 80 de ii în colecție. Vă daţi seama? 80 de ii? O avere!
Mi-a plăcut de Sofia Vicoveanca şi sper să mai ajungă pe la noi. Admir oamenii care nu îşi dau aere, oamenii simpli care inspiră admirație prin ceea ce fac şi prin ceea ce sunt şi mai puţin prin ceea ce au sau nu au. I-am privit de aproape mâinile. Erau mâini muncite. De altfel ne-a şi povestit cât de mult îşi iubește casa şi curtea şi satul şi zona. Astea toate se țin cu muncă şi din ce mi-am dat seama, Sofia Vicoveanca nu se dă în lături de la muncă. E o filosofie de viaţă pe care toate vedetuţele de azi mai mici sau mai mari trebuie să şi-o însușească.
Cum nu ne-am îmbulzit am ajuns să mai cumpăram două CD-uri cu muzică de Crăciun. Şi cum Crăciunul e la luni depărtare, l-am ascultat acum. Era frig şi parcă mergea împodobit bradul :)
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment