Dragilor,nu ştiu de ce am amânat atâta să vă scriu impresiile mele despre această carte.
Vedeți voi, dragostea mea pentru Irlanda poate merge şi invers şi relativ recent am descoperit un irlandez îndrăgostit de România. Atât de îndrăgostit încât stă în România de peste 20 de ani, vorbește româna, este fondatorul unui festival de muzică tradiţională românească şi promovează România pe orice căi posibile. Numele lui este Peter Hurley şi cred că locuiește la Săpânţa. Eu l-am întâlnit prin 2010 când ne bătea un gând să plecăm şi Irlanda era una dintre variante. Cineva, nu ştiu cine, ne-a făcut cunoștință, am vorbit puţin, mi-a lăudat Irlanda şi aveam să aflu că avea dreptate.
Experiența găsirii acestei cărţi a fost una specială de asemenea. Anul trecut, cum eu ajung mai repede la Dublin decât la Bucureşti, i-am rugat pe prietenii mei să mă ducă într-o zonă necunoscută mie, în sudul Dublinului, unde într-o singură librărie, mică, pitită la etajul doi al unui fel de mall am găsit cartea, în engleză, cum altfel?
Greu, i-a venit rândul, pentru că deşi citesc surprinzător de mult, cumpăr surprinzător de multe cărţi, iar din septembrie s-au mai adăugat şi cărţile de la master, însă într-un final i-a venit rândul. Şi nu am fost dezamăgită.
Cartea este despre călătoria lui acest Peter Hurley de la Săpânţa la Bucureşti pe jos, iarna, din dorința de a-şi promova festivalul şi de a promova şi cunoaște România. Se cheamă "Drumul crucilor" pentru că Peter a descoperit pe drum troițele înălțate de săteni la marginea satelor sau la răscruci de drumuri şi a spus o rugăciune la fiecare dintre ele. Unele mai îngrijite, altele părăginite, dar Peter le-a cinstit pe toate.
Nu am să vă povestesc cartea, pentru că ea merită citită, ci am să să spun cu ce am rămas eu după ce am citit cartea. Peter a poposit la cunoștințe şi prieteni, dar au fost şi nopți când pur şi simplu a bătut la ușa unor necunoscuţi şi a cerut să îl găzduiască pentru o noapte. Nu a avut întâmplări înfricoșătoare de genul celor la care te poate duce gândul în astfel de circumstanțe, ci a descoperit oameni frumoşi şi primitori şi dornici să întindă o mână de ajutor.
De-a lungul drumului Peter descrie, pe lângă oamenii cu care a intrat în contact, peisajele, obiceiurile, vechile meserii, asociații de agricultori, exemple de succes, dar şi opusul. Doarme pe jos sau în paturi parfumate şi apretate, doarme la țigani în casă, doarme într-un fel de cabana a unui ocol, la mănăstire, mănâncă ce îi dau oamenii şi la schimb îşi dă poveștile.
Acum după ce i-am citit cartea aş vrea să îl mai întâlnesc. Mă bucură că au apărut străini care promovează România, cum se pricep mai bine. Ei au găsit în România ceea ce țările vestice au pierdut de mult timp şi acum se luptă să recapete.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
P.S. Dacă vă aflaţi la Săpânţa în perioada 15-16 august 2015, mergeţi la Festivalul lui Peter. Nu veţi regreta!
No comments:
Post a Comment