cred că am bifat muzee ale satului în toate ţările din jurul nostru. Cele din Olanda sunt cele mai interesante, despre Zaanse Schans am scris aici. Pe locul al doilea e cel din Germania, despre care am scris aici, iar pe locul trei era cel din Belgia, despre care am scris aici. Ei bine, dragilor, muzeul satului Alsacian m-a cucerit şi a urcat pe locul al doilea în preferințele mele, după muzeul olandez.
Nu sunt multe de spus despre Ecomuzeul Alsaciei, că aşa e denumirea lui, însă dacă aveţi aceleași pasiuni ca şi mine vă recomand să îl vizitaţi vara pentru că e plin de berze. Barza e de altfel pasărea reprezentativă a Alsaciei, iar la muzeu le-au creat condițiile să îşi facă cuib pe aproape fiecare casă. Ştiu că şi la noi există o superstiție legată de berze, în Alsacia, dacă o barză îşi face cuib pe casa ta înseamnă că vei fi un om norocos. Berzele aduc noroc.
Eu cu hortensiile albastre
Muzeul satului alsacian este construit asemeni celui din Bucureşti şi celui din Zaan şi tuturor muzeelor satului, adică s-au dezmembrat casele cărămidă cu cărămidă în regiunea de unde provin şi s-au reasamblat în muzeu.
Ca şi celelalte, muzeul alsacian este organizat pe regiuni, dar şi pe meserii, iar dacă aveţi noroc în unele ateliere puteţi observa oameni la lucru sau puteţi degusta bucate tradiţionale sau dulciuri.
Nu am să vă plictisesc cu explicații detaliate pentru că acest muzeu trebuie vizitat, asta dacă vă pasionează tărănismele. Vă spun doar că muzeul cuprinde 70 de case şi cică s-ar întinde pe o sută de hectare. Eu am fost fascinată de berze.
Şi desigur de ferestrele astea cu obloane colorate şi muşcate
Mai toate casele se puteau vizita. Eu una nu am intrat chiar în toate, dar erau multe foarte frumoase.
Soba din această casă cred că era cea mai frumoasă din muzeu.
O altă fereastră cu flori ce mi-a atras atenţia
Un hambar
O potecă printre case
Un zid pictat şi locuit acum de berze
Fereastra hanului unde se putea mânca
Mi-a plăcut combinația de culori de la această casă
Un turn cu țigle din teracotă colorată
Muzeul satului alsacian văzut din turn
Imagine din turn
Imagine de ansamblu din muzeu
Casa olarului a fost adusă din Soufflenheim despre care am scris aici.
În interiorul casei olarului era cineva care făcea demonstrații. Eu am prins când bătea lutul să iasă aerul, dar cică mai apoi a făcut o tavă de plăcinte în formă de oaie.
Aproape de final se află o gară adusă cu totul în muzeu şi o fermă cu tot felul de utilaje.
Nu aş fi eu dacă nu v-aş povesti un pic despre cusăturile alsaciene pe bază de mult roşu brodat pe fond alb, ce mi-a adus aminte de cele din Transilvania. Mi-am şi cumpărat o carte cu tradiții şi cusături şi motive tradiţionale, tare interesantă, unde am descoperit şi modelul garoafei, atât de drag mie.
Deși intrarea pare cam pipărată, 14 euro, vă recomand acest muzeu pentru că e un muzeu unde îţi poţi petrece lejer o zi întreagă fără să te plictisești. Există două sau chiar trei restaurante, te poţi plimba cu barca sau cu căruța, poţi lua parte la diversele ateliere, iar dacă eşti pasionat de ţărănisme ca şi mine e fain să faci comparații între noi şi ei.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment