Luxemburg - Vizită la Palatul Regal

Dragilor,

eu una ma dau în vânt după povești cu prințese, nu Ana sau cum o cheamă pe tipa din Frozen ci prințesele alea adevărate. Le citesc cărţile, le ascult interviurile, stau lipită de televizor la vreo nuntă, din astea. Mă fascinează cum lumea regală nu a murit odată cu schimbarea regimului în unele ţări şi cum unele familii regale au supraviețuit şi chiar s-au întărit în exil. Nu mai spun de familiile regale care sunt la putere în ţările din jurul meu, iar Luxemburgul este un fel de monarhie. Pe monarhul lor îl cheamă Duce, iar Luxemburgul e de fapt Marele Ducat de Luxemburg, singurul sau unul dintre singurele ducate din lume. Nu am să intru în amănunte, ci am să vă spun doar că ducele e un rege mai mic.
Am fost surprinsă să aflu cu câtă căldură şi prețuire vorbesc luxemburghezii despre ducele lor şi despre familia regală. În ziare apar poze cu ei de la evenimente sau din vacanțe, magazinele de suveniruri sunt pline de vederi cu membrii familiei regale, iar luxemburghezul de rând este doldora de informaţii despre duce. Şi toţi vorbesc frumos, chiar şi cei care nu îi ţin partea. La noi cei care nu ţin cu familia regală sunt atât de gălăgioși şi agresivi că uneori mă sperie şi mă întreb care le sunt argumentele.
A nu se înţelege că sunt vreo regalistă sau ceva. Cel puţin în România, Casa Regală are nevoie de mult mai multă substanță ca să poată deveni vreodată pretendentă la putere. Asta e tot ce am avut de spus pe subiect.
V-am făcut însă o scurtă introducere, ca să înţelegeţi de ce m-am dus eu în vizită la palatul regal, în afara faptului că e palat şi că palatul e un fel de castel şi cu pasiunea lui Alin pentru castele nu aveam cum să îl ratăm. Ei bine dragilor, ducele luxemburghez are două sau mai multe palate, două ştiu eu, iar unul dintre ele este chiar un castel în munte frumos cam ca Branul de frumos.
Nici unul dintre palatele sau castelele locuite de ducele de Luxemburg şi de familia regală nu se vizitează. Excepție face palatul regal din centru, (despre care eu multă vreme am crezut că e parlamentul, mai exact camera deputaților) care timp de două luni pe an cât familia regală este în concediu se poate vizita. Costă 10 euro o vizită, sunt pe ore, în toate limbile oficiale ale Luxemburgului plus engleza, iar vizitele în engleză sunt de la 15.30 şi de la 17.00.
Prevăzătoare, eu am cumpărat biletul de la centrul de informare turistică, cu vreo câteva zile înainte pentru că oricum aveam drum prin centru. Nu ştiu dacă puteţi cumpăra de la palat, de fapt nu cred, dar probabil că puteţi cumpăra de la centrul de informare turistică în chiar ziua vizitei, iar distanța de la centru la palat e de maximum 200 de metri.
Vizita începe într-o expoziţie cu obiecte ce au aparţinut Ducesei Charlotte care în timpul celui de-al doilea război mondial s-a exilat în Canada. Aflăm ce traseu întortocheat a urmat până a ajuns în Canada şi putem vedea valizele cu care a plecat. Expoziția în sine mi s-a părut sărăcuță, cam puţine obiecte personale, cam multe pistoale şi multe panouri explicative, însă şi ghidul a recunoscut că expoziţia atrage mai mult vizitatorii luxemburghezi decât pe cei străini aşa că nici ea nu s-a lansat în povești şi am trecut repede la palatul propriu-zis.
Am uitat să spun că vizita începe în spatele palatului, într-o curte interioară mărișoară pe lângă care am trecut de multe ori, dar căreia nu i-am acordat niciodată atenţie. În arcada aceea interioară este de fapt un culoar pe care intrau căruțele, iar acum intră maşinile, astfel încât membrii familiei regale nu petrec prea mult timp în văzul lumii.
Palatul în sine mie mi-a amintit de Peleş, însă mi s-a părut un pic prea auriu. Nu am avut voie să facem poze în interior, dar dacă le căutaţi pe google, ele există. Eu am ales să îmi ilustrez articolul cu poze mai vechi ale palatului, singura poză făcută în acea zi este cea din dreapta acestor rânduri.
Am vizitat de fapt numai zonele publice ale palatului, zonele protocolare, biroul ducelui, camerele în care sunt primiți ambasadorii, holuri şi anticamere. Aşa că nu ştiu cum dorm ducii şi ducesele de Luxemburg, nu ştiu dacă au cărţi pe noptieră, dacă au masă cu oglindă, ce așternuturi preferă şi aşa mai departe.
În schimb mi-am putut face o idee după ce am văzut biroul ducelui, plin de fotografii cu familia, fotografii făcute de cineva neprofesionist, mai prost încadrate, mai în umbră, aşa cum avem cu toţii. Mi-a plăcut acest lucru, că la urma urmei alea sunt amintirile pe care le păstrezi în poze şi nu pozele făcute de un profesionist care se găsesc pe toate tarabele şi în toate restaurantele.
Palatul era plin de amintiri, de daruri de pe la țarii ruși, tablouri pictate de oameni celebrii, tablouri ale unor persoane ce mie una nu îmi spuneau nimic, dar care probabil că aduc informaţii noi pasionaților.
Mi-a mai plăcut o cameră decorată cu hărți, din colecţia personală a ducelui. Nu ştiu ce părere aveţi voi despre colecționari, însă pe mine m-a făcut să exclam "uite mă că şi ducele e un om normal". Mi-a plăcut să îl cunosc şi aşa pentru că îţi poţi face o impresie despre un om după cum alege să îşi decoreze spațiul personal.
Din păcate doar despre duce am putut afla câte ceva. Nimic despre cei 5 copii despre soție şi nepoți, în afară de informaţii pe care le găseam pe google.
Am aflat în schimb chestiuni de protocol, cum că pe balconul atât de cunoscut şi păzit al palatului ies în acelaşi timp, pe două uși diferite şi din direcții diferite ducele şi ducesa, apoi primul copil, cel care va şi urca pe tron, şi soţia lui şi tot aşa. Mă gândesc că de acum le-a intrat în reflex, dar oare îi număra cineva şi îi împingea afară, de ieșeau fix în acelaşi timp? Am aflat că e o tradiție ca ducele să le vorbească luxemburghezilor de Ziua Națională, că toţi președinții, premierii şi ambasadorii importanți fac poze cu ducele pe aceleași scări în fix acelaşi loc, că toţi sunt ținuți într-o anticameră câteva minute înainte de a intra la duce, chiar dacă ducele nu face nimic şi îi așteaptă şi altele asemenea care mi-au ieşit din memorie.

Per total mie vizita mi-a plăcut şi nu mă supăr că mi-am rupt o oră să apuc să vizitez palatul. Dacă vreţi şi voi să îi faceţi ducelui o vizită aveţi aici toate informațiile.

Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca