Cetatea Făgărașului nu era în plan pentru "vacanţa" din România. De fapt nimic nu era în plan, însă ne-am făcut planul din mers când am decis să mergem la munte în loc să ne facem dinții în Bucureşti. Cum tot eram în Moeciu am zis că 75 de km se fac repede şi că de fapt Făgăraşul şi cu Cetatea Făgărașului sunt aproape. Unde mai pui că în aceeași zi am ajuns şi la Rupea. Ne-am obișnuit cu binele, ar spune unii :) şi am uitat starea drumurilor din România.
Nu am amintiri neplăcute despre drum, cu atât mai mult cu cât peisajul era aşa de fain încât eu am stat doar cu ochii pe geam, iar drumul de aproape două ore dintre Moeciu şi Făgăraş a trecut repede. Nu m-a deranjat nici că am trecut prin sate, pentru că satele din zona aceea sunt din altă poveste. M-aş fi oprit să fac poze tuturor caselor, iar satul Mândra mi s-a părut fermecător, aranjat, curat, cu flori în jardiniere în faţa fiecărei case, arăta ca un orăşel de pe aici, nu unul din România.
Cetatea Făgărașului, am aşa o impresie, că a fost recent renovată, pentru că e curată şi îngrijită şi pentru că încă sunt părți care sunt în construcție. Mi s-a părut a fi un obiectiv întreținut bine şi mi-a plăcut şi expoziţia. Părea a fi gândit ca un castel de pe aici, ba chiar dacă mă gândesc bine era şi concepută cam ca Viandenul, însă asemănările se opresc aici. Avem noi un dar să ne batem joc de orice. Veceuri murdare, băncile din faţa cetății erau murdare de rahat de lebede, magneții erau urâți, prost făcuţi şi scumpi, nu era nici un restaurant sau măcar o cafenea ceva, oamenii nu aveau chef de vorbă, vânzătoarea de la suveniruri numai nu ne-a dat în cap că am deranjat-o...din astea. În schimb, la Sala Tronului, am găsit un băiețel, voluntar, tare vorbăreț, care ne-a povestit pe scurt istoria cetății şi care ne-a mai șters din amărăciune, de ne-a venit şi nouă să scoatem aparatul să facem o poză şi să nu plecăm amărați de acolo.
Şi să nu vă închipuiți că nu erau vizitatori. Ba chiar erau destui. Odată cu noi să fi tot intrat vreo 10 oameni.
Noi am ajuns în Făgăraş pe ploaie, însă nu aveţi teamă că se vizitează în mare doar interiorul, la exterior aveti de vizitat prea puţin, iar noi am avut noroc că s-a oprit ploaia fix când am avut noi nevoie să se oprească
V-am mai spus că mi-a plăcut expoziţia, însă nu am reţinut tot ce era în expoziţie, nici nu am făcut poze la tot. Mi-a plăcut această cahlă pe care era un căţel.
Un pahar foarte interesant
În multe din muzeele româneşti am descoperit obiecte fantastice, meșteșuguri pe care le-am uitat sau le-am modernizat de nu mai sunt ale noastre. Aşa şi această cană. Mi-ar fi plăcut să am de unde cumpăra una similară, poate să îl cunosc şi pe olarul care le face de mână şi care duce tradiţia mai departe.
Totdeauna voi admira sobele de acest gen. Nu ştiu dacă vă mai amintiți, dar şi pe la Bran am văzut una asemănătoare. Şi bunicii mei au avut sobe şi unele chiar erau foarte faine, dar sobele ocupă spațiu, mai ales când nu sunt folosite la nimic.
Interior dintr-o casă săsească
Vitraliu
Turul muzeului merge circular în jurul curții interioare
Dacă în Sibiu şi Braşov am ratat casele cu ochi, ei bine Cetatea Făgărașului are ferestre cu ochi
După interior, urmează exteriorul sau voi puteţi face invers, v-am spus doar că pe noi ne-a prins ploaia. Exteriorul nu e cine ştie ce, cu atât mai mult cu cât o parte din cetate este încă în reconstrucție.
Parte din curtea cetăţii
Dacă aveţi timp e frumos să vă plimbați în jurul cetății, integrată acum în oraş.
Dacă nu aveţi timp puteţi să înconjuraţi cetatea şi cu maşina.
Eu în sala tronului, fotografiată de prietenul nostru Marian
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment