am ajuns la mare în Belgia dintr-un impuls. Am văzut pozele unei colege care a ajuns în Blankenberge pe facebook, am intrat pe booking să văd ce preţuri sunt la cazări, m-am consultat cu Alin să văd care ar fi sfârşitul de săptămână cel mai potrivit şi am făcut rezervări. Am preferat un hotel care nu e chiar pe plajă, pentru că alea au preţuri nesimțite şi nu se justifică şi în plus am impresia că în Blankenberge nici nu prea sunt multe hoteluri pe plajă, ci mai degrabă apartamente de bloc ce pot fi închiriate. Şi vremea a ținut cu noi, de fapt vremea a fost foarte caldă pe aici toată vara aşa că şi dacă nu am fi avut noroc de soare, tot nu putea să se răcească foarte tare.
Aveam toate ingredientele unui week-end reuşit. Şi aşa a şi fost şi sper să îmi găsesc timp să vă povestesc, însă azi vreau să vă vorbesc despre casele cu faianță. Bine, nu sunt foarte multe de spus, ideea e că le-am văzut peste tot şi mi-ar fi plăcut să ajung pe litoralul belgian când tot Blanckenberge-ul avea astfel de case.
Ce industrie trebuie să fi fost în zonă, ce meșteșuguri uitate și înlocuite cu replici ieftine și de serie... Asta înseamnă să îți pierzi identitatea. Vă dați seama ce reclamă i s-ar fi făcut dacă toate casele sau măcar centrul rămâneau acoperite cu faianță?
Raluca
No comments:
Post a Comment