nu mă omor eu cu arta contemporană, dar sunt unele piese care îmi plac. Cum e aceasta imaginată de Francis Schmit. Știu, nici vouă numele ăsta nu vă spune nimic, cum nu îmi spune nici mie.
Însă e o instalație ce a făcut parte la un moment dat dintr-o expoziție, însă a fost cumpărată de un local din Luxemburg.
Așa că acum oricine ajunge în respectivul local poate scrie un mesaj și să îl lase acolo până vine următoarea persoană.
Sincer cred că e a treia oară când ajung acolo, însă e prima dată când remarc instalația.
Cred că am ajuns în punctul în care în artă nu mai vorbim de exponate unice, de sculpturi sau tablouri care chiar dacă sunt reproduse, diferă pentru că sunt realizate de mâna omului.
Acum arta e un pic comercială, dacă chiar trebuie să o numim artă. Așa că locul unui astfel de exponat nu era mai nimerit nicăieri altundeva decât într-un bar/pub.
Cum veneam după o zi plină și după un concert pentru care am așteptat o oră și jumătate să înceapă, pentru că în Luxemburg, și ultimul artist e zeu și întârzie, nu mi-a venit altă idee decât să fac un ”semn al întrebării” și să mă așez sub el pentru poză.
Alin s-a gândit să îmbunătățească ”opera de artă” și uite așa am ajuns la această poză, pe care deja mi-am făcut-o poză de profil. În dreapta aveți și informațiile ce însoțesc instalația.
Sincer, cred că am să mai trec pe la acel bar, special să vad cu ce idei mai vin.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment