Luxemburg - Despre Unirea Mică

Despre unire cu mulți nervi

Nu știu voi cum ați trăit unirea asta, dar eu de departe am vărsat o lacrimă. Asta până am deschis primul site românesc sau facebook-ul. Acolo am văzut că lumea a fost mai preocupată de căciula președintelui, decât de semnificația zilei și de faptul că încă suntem dezbinați. Nu mă credeți? Mergeți în București și spuneți că veniți din Iași. Acolo tragedie! Am avut o fostă colegă care nu m-a suportat niciodată pentru că veneam din Moldova. Nu am condamnat-o niciodată și viața a tratat-o atât de rău încât nici nu a fost nevoie să o condamn eu cumva. Da am lăsat primul job în București din cauza ei, dar ca orice șut în fund, am nimerit la mult mai bine, într-un loc unde eram apreciată și respectată și unde nu mi s-au tăiat deloc aripile, ba chiar am fost împinsă să fac performanță. Cred că acolo am fost cel mai jurnalist posibil și de asta nu regret nimic. Însă revenind, dacă așa ne tratăm la noi în țară cum o fi în străinatate? 
Ei bine, aflați că în străinătate ne-am unit. Am prieteni olteni, vă vine să credeți? Moldovenii și oltenii uită că ar avea ceva de împărțit și sunt prieteni, lucru de neînchipuit în București. Am prieteni acum de peste tot din țară, plănuim excursii împreună, un vis.
Însă aici am descoperit și altceva. Am descoperit că suntem într-adevăr norocoși că vorbim aceeași limbă. Acesta fiind unul dintre motivele pentru care s-a putut realiza Mica Unire. Știați de pildă că dacă mergeți la Bruxelles, capitala Belgiei, și vorbiți Engleză veți fi mai frumos tratat decât dacă vorbiți Franceză, una dintre limbile oficiale ale Belgiei? Da au ei două sau chiar trei limbi oficiale, dar nici ei nu se au unii cu alții prea bine.
Apoi știați că dacă luați un neamț din zona asta și îl duceți pe lângă Polonia sau Austria, dar tot în Germania, s-ar putea să aibă dificultăți în a înțelege nemții de acolo? Lucrul ăsta nu se întâmplă nicăieri în România. Da avem ”probleme” cu ungurii, dar vă garantez că alții au probleme mult mai mari și mai reale cu minoritățile lor.
Așa că de ce să ne împiedicăm de lucruri meschine, precum căciula lui Iohannis și să nu ne bucurăm de ce avem? Suntem uniți, România e o țară mare și bogată, indiferent de ce vă vor spune alții sau de ce simțiți zilnic. Probabil veți spune că gândesc așa pentru că stau la căldurică în vest. Însă de unde privesc eu lucrurile voi sunteți cei norocoși. Voi vă vorbiți limba zilnic și nu sunteți forțați să stăpâniți la perfecție altă limbă pentru a muncii sau să vorbiți o altă limbă pentru a vă cumpăra o pâine. Voi sunteți acolo cu familia și prietenii și oricând aveți o ușă deschisă. Noi suntem singuri, pentru că aici ești singur indiferent câți prieteni îți faci, cât de bine îți faci treaba și mai ales de cât de bine câștigi.
Probabil cam pe acum vă întrebați de ce am pus tabloul lui Theodor Aman ca poză? Ei bine pentru că mie mi se pare foarte actual. Vă provoc însă să găsiți care femeie reprezintă Moldova și care Muntenia? Nu trebuie să fiți specialiști în costume naționale ca să ghiciți, deși eu așa am ghicit. 
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca