Avem valori, dar nu le promovăm

Dragilor,

gata mi-am dereticat blogul, am șters pânzele de păianjen de prin colțuri și m-am pus pe scris. Am multe lucruri de recuperat, noroc ca am telefon cu memorie lungă și largă și că mă ajută pozele să vă povestesc tot ce am trăit în ultimele luni de când nu am mai dat pe aici.

Nu am uitat de unde am plecat, iar de departe nu sunt așa de înverșunată în lupta asta între ii „autentice” și iile „de artizanat” așa că în garderoba mea veți întâlni și unele și altele. Important e că știu să fac diferența

Așadar, ca să nu vă plictisesc am să pun multe poze. Dragilor, așa cum mă știți m-a apucat dragul de simbolurile autentice, de țărănisme cum le zic eu. Practic totdeauna m-a fascinat „lumea satului” pe care nu am experimentat-o de mică în vacanță la bunici, pentru că eu nu am avut bunici „la țară”. Fără să conștientizez în București am început să port bluze ce aduceau a ii, eram prezentă constant la târgurile de la Muzeul Satului sau Muzeul Țăranului, prin concedii mergeam prin toate cătunele, iar casa mi-o aranjam cu toate oalele de lut pe care le găseam în cale, toate carpetele și covorașele tradiționale. Asta nu mă face vreun expert, ci doar voiam să vă spun că fără ca măcar să bag de seamă mie îmi plăcea etnografia. Da etnografia din România, nu ce se înțelege prin etnografie pe aici.

Eu cu ii în toate momentele importante ale masterului, pentru că ia e o armură care îmi poartă noroc

Din această confuzie am ajuns să fac masterul în Luxemburg, crezând că îmi va deschide în cale o lume presărată cu piețe țărănești, cu excursii de cules folclor și toate cele. Nu a fost să fie așa, dar mi-a deschis alte porți și mi-am dat seama că asistând ca un străin, din afară la lumea asta a satului, am făcut etnografie pe model Occidental, fără ca măcar să știu ce fac. Am asistat, am observat și am punctat aici pe blog sau mai știu eu prin ce articole. Asta e în mare munca unui etnograf.

Viața m-a avantajat și din locul în care mă aflu pot călători simplu și mai ales ieftin peste tot prin Europa, pentru că deocamdată Europa mi se pare că îmi e cea mai la inimă. Și în călătoriile mele am avut ocazia să descopăr cum alte popoare își păstrează și își promovează cultura și datinile și obiceiurile străvechi, dar mai ales simbolurile.

Obiecte găsite în Piața Acoperită din Budapesta

Nu departe de noi, în Budapesta, am descoperit recent cât de atenți sunt ei la promovarea și conștientizarea tradițiilor. Până și în cel mai turistic și comercial loc din Budapesta, Piața Acoperită, poți găsi adevărate comori. Am fost surprinsă de mine, în primul rând, că deși ajung în Budapesta a 10-a oară sau poate chiar mai mult, abia acum am observat aceste mici izvoare.

Cum își păstrează și promovează ungurii tradițiile

Apoi am descoperit, nu departe de Vaci Utca, un magazin care se cheamă CraftArt. Dragilor, dacă vă pasionează meșteșugurile vechi, trebuie să îi treceți pragul. Este pur și simplu superb, iar vânzătoarea vă lasă să faceți poze, vă explică cu răbdare, vă răspunde la întrebări și nu vă lasă să plecați fără un mic suvenir.

Simboluri Letone găsite prin toată Riga

Asta în Budapesta, dar să vă zic de Riga (Letonia). Acolo am descoperit că oamenii sunt pricepuți în prelucrarea lemnului. Ce bijuterii din lemn, ce decorațiuni! mi-a rămas sufletul și jumătate din salariu acolo. Și nu înțelegeți din asta că sunt scumpe, dar am vrut așa de multe lucruri și am adus acasă așa de multe vederi și cărți și lucrușoare, de era să mai plătim și pentru o valiză suplimentară la aeroport.

Ie descoperită într-un magazin simpatic din București, aproape de Ateneul Român

Acum revenind la noi, știu că cel puțin în București mișcarea asta de întoarcere la origini, a înflorit de când am plecat eu. Știu că târgurile de la muzee sunt animate, lumea cumpără produse tradiționale, poartă și coase ii. E o încântare! Și e bine că e așa. E un prim pas, însă. Aș îndrăzni să spun că trebuie mai mult. Trebuie să ne promovăm cu astfel de produse și timid o facem. Nu știu acum dacă vizitator prin București fiind poți cumpăra vederi cu simbolurile Românești așa cum o poți face în Riga sau Budapesta, nu știu dacă plimbându-te prin țară, fără a ști exact unde să te duci, vei descoperi o ie autentică, nu știu dacă artiștii noștri olari știu să ajungă în calea străinilor, însă tare m-aș bucura să fie așa.

Ziua IEI sărbătorită în Luxembourg - ediția a 4-a

Eu voi fi pentru totdeauna ambasadorul României mele, României care nu deranjează, care nu scuipă, nu înjură și nu mănâncă semințe, României care îți cunoaște potențialul și care are ce arăta frumos lumii. Da, nu stau în România, dar sunt în primul rând româncă și apoi altceva. Poziția mea este una avantajoasă, pot să vorbesc, să promovez, dar și să compar, să descopăr și să aprofundez. Nu suntem singuri pe lumea asta, nu suntem unici, dar suntem cineva!

Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca