am lipsit de pe blog nepermis de mult și dacă ma luați la bani mărunți, nici nu știu sincer ce m-a împiedicat să scriu. Timp aș fi găsit, subiecte doldora...în fine.
Stăteam dimineață și răsfoiam facebookul. O fostă colegă s-a căsătorit, cei mai mulți foști colegi sunt la Summitul NATO, iar prietenii mei din zona ii/hand-made sunt la IA Mania, iar eu mi-am petrecut dimineața căutând pe net cum să îmi decontez o factură la dentist. Desigur e mult mai simplu să decontezi o factură, decât să transmiți de la un Summit, dar pentru mine alea sunt lucrurile simple.
Cei care ajungeți aici nici nu știți ce privilegiu aveți să puteți lucra în limba română, să aveți prieteni cu care să vă petreceți weekend-urile...
În România le luam ca pe ceva natural, veneau de la sine, colegii îmi deveneau prieteni, ce limbă e mai simplă decât limba ta? Aici totul e o luptă. Colegii sunt ok, dar nu i-aș numi prieteni. Ieșim la cafea sau ocazional în vreo seară, dar venim din lumi diferite. Conversațiile noastre se rezumă la lumea serviciului. Am rezonat cel mai bine cu o poloneză de 21 de ani și e uimitor cât de mult ne asemănăm. Nu știu sincer de ce ca țară nu urmăm exemplul Poloniei. Și ca mentalități și ca urme pe care comunismul le-a lăsat în noi și ca mod de gândire...chiar dacă ea e poloneză, crescută în Londra și educată la Oxford.În schimb asta cu limba mă oftică cel mai tare. E greu. Parcă nici Engleza nu mai curge și sunt din ce în ce mai convinsă că limba e legată de cultură.
Nu știu dacă am pus pe fb., dar am terminat Masterul. V-am tot promis că am să vă scriu despre el și am să vă scriu cândva, dar acum e cu febra vacanțelor. L-am terminat fără să vreau aproape. Am avut un întreg semestru cam fără cursuri, dar în care trebuia să ne concentrăm pe lucrare. Așa că am scris în weekend-euri și în zilele libere. A fost extrem de dificil pentru că a trebuit să învăț cum să scriu, apoi să gândesc ce să scriu și abia în final să scriu. Din nou limba, dar și limbajul academic mi-au dat de furcă. Însă am terminat. Fără grabă, în ritmul meu, bucurându-mă și de viață în același timp, am scris la teză. E drept că vreo lună înainte nu am mai știut altceva și am avut noroc că și colegii de la job au fost ok și au preluat din responsabilitățile mele. Sunt ei altă nație decât români, dar sunt de treabă. Așa că în momentul în care proful mi-a zis că e posibil să termin lucrarea până la termenul limită (adică exact acum o lună) am dat zor și am terminat-o, deși nici prelungirea masterului până în februarie nu ar fi fost o tragedie.Am avut un coordonator al tezei excelent, extrem de răbdător, Englez nativ, care mi-a corectat la virgula lucrarea. A fost mult mai stresant decât dacă alegeam un german sau un belgian sau chiar un luxemburghez, dar în mintea mea a meritat și cred că în final nu l-am dezamăgit și am și rămas în relații extrem de bune. Că vedeți voi, la mine nu era doar să scriu o lucrare bună, dar să nu îmi dezamăgesc coordonatorul, unul dintre numele importante în comunicarea interculturală și probabil cel mai bine pregătit profesor din tot masterul. Nu știu dacă voi face ceva în acest domeniu, dar dacă voi face îmi va fi extrem de folositor să îl am de partea mea. Sper că înțelegeți.
Ma uit pe blog și văd că am o mie de chestii să vă povestesc, dar toate la timpul lor. Voi sunteți bine?
Am revenit!
Raluca
P.S. Nu v-am zis nimic de Luna pentru că am mai scăpat câte o poză, două cu ea pe fb. Însă e bine, e veselă și se bucură zilnic de curte și de vară.
No comments:
Post a Comment