să continuăm în nota asta a tradiționalului, dar azi am să vă povestesc de obiectele cu întrebuințare. Am pornit de la această poza:
Cred că am publicat-o și pe fb. În poză e o solniță și un parfum. Vedeți voi, omul de demult nu avea chestia asta cu bibelourile, cu decoratul casei, astea vin mult mai târziu, dar omul de demult avea un ochi pentru frumos. Știa să sculpteze, știa să fabrice obiecte de uz casnic, iar cu timpul a observat că obiectele uzuale puteau fi decorate și puteau la rândul lor să îi înfrumusețeze casa, aveau un dublu rol.
Așa s-au născut în primul rând ulcioarele, frumos și bogat decorate. Apoi în forme variate. Apoi a apărut sticla, apoi sticlele în forme variate. Și omul din vechime a devenit om modern, iar nevoile lui s-au schimbat.
Însă omul din vechime, dacă a fost deștept și-a păstrat ce era mai bun și mai pur, și-a păstrat esența, iar obiectele uzuale au devenit obiecte de decor, obiecte de cinstit și de plăcut privirii și de arătat „străinilor” care e esența lui.
Mă gândesc că peste alte sute de ani, omul nou va descoperi sticluța de parfum din imagine și o va cinsti și prețui așa cum cinstim și prețuim noi ulcioarele și solnițele. Asta dacă nu cumva, omul actual e destul de înțelept încât să păstreze ce a moștenit de la omul de demult.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
P.S. Nu vă inflamați că am ilustrat articolul cu obiecte ungurești. Aveți mintea deschisă, că eu așa cred că sunt cititorii mei. Am ilustrat articolul cu obiecte ungurești pentru că sunt cele mai proaspete în memorie și pentru că timpul scurt nu îmi permite să bat internetul în căutarea unor obiecte similare românești.
No comments:
Post a Comment