Slovenia - Ljubljana's Ethnographic Museum

Creepy, oh so creepy to visit a three storey high museum by myself. There was not a single other soul visiting the museum the same time I did and all the light switching on and off while I passed... Creepy!
They said that it would take me an hour and a half to visit it all, at took me 20 minutes. I almost run at some point missing some of the rooms, I just wanted to get out of there.
I love ethnographic museums and I would have loved this one, too, but it was creepy. I liked, though the temporary exhibitions of the students studying ethnography. The one with the lace was very well organised and I would have liked to spend more time on it, but again creepy. The one with doors, I liked the concept, but the display was scattered along the building and it lack the explanation. I would have liked to know more and I liked the concept of "Doors as part of life" and different stories that one could find behind every door, but that was it. Maybe I visited the museum on a less crowded day, but I don't think so. A lot of tourists managed to find the terrace next to the museum building, why not visit the museum? Why there was no guide? Even a audio guide, if they did not want to pay for  real person? I don't know and it is not up to me to find answers to these questions.
As a plus, being a student gets you a discount and I liked to talk with the woman in the weaving workshop at the bottom floor. I'll leave you with the few pictures and keep an eye open for my next post about the Ethnographic museum in Split, Croatia, also empty but less creepy.

even dogs have doors 

this is made with lace 

on the toilet door

If you enjoyed the article, you can like my page, here: facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Slovenia - Ljubljana Castle

By now you all know about our obsession with castles so we could not have missed the Ljubljana's Castle and for good reason, because it is a very nice one, a place where you could spend a couple of hours loosing the track of time.
When we visited the castle there was an exhibition about bees and one about puppets. Interesting, but what I loved most was the panorama of the city.
And a tip, if you are a student you get a discount for visiting the castle and for the funicular to the city.

If you enjoyed the article, you can like my page, here: facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Slovenia - Let me show you my Ljubljana

If you have a chance to stroll the streets of Ljubljana you would be almost bombarded with this dragon. OK they have a bridge with 4 dragons, but from that to all the dragons in all shapes and sizes all around the city is too much. Of course I looked for the legend and of course there is a legend. Either you believe that the Argonauts on their run towards Greece, reached the shores of Ljubljanica river and Jason killed the dragon that was living there, or you believe that St. George himself slayed that same dragon and got depicted in all the illustration slaying the Ljubljana dragon, the dragon is there to stay and has even his own place on the city cote of arms.

To say the least, they are very proud of their dragon. Beside that, Ljubljana is a normal city, with narrow cobbled streets and loads of history. It is worth a day or two to discover and maybe love. 

If you enjoyed the article, you can like my page, here: facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Germania - München - Grădina de bere

Dragilor,

vorba unui contemporan anonim, ”pe mine München-ul nu m-a dat pe spate”, nu știu sincer cu ce așteptări am ajuns acolo, dar clar e ca nu m-a atras. Poate faptul ca zona pietonală e minuscula comparativ cu alte orașe mari din Europa... habar nu am. Cert este că despre München nu vă pot spune mai nimic. Are o primărie ce aduce binișor cu cea din Bruxelles și un centru plin de magazine. Bavaria în schimb, e din altă poveste. Vă recomand să ieșiți din oraș și să mergeți prin sate. O splendoare! Eu le-am descoperit în drum spre Castelul Neuschwanstein, dar cu siguranță vom programa un weekend prelungit în zonă și revin cu detalii.
Până atunci să vă povestesc despre ceva fain, ce totuși am găsit în München, grădinile de bere. Practic aceste grădini, unele cu tradiții de sute de ani, nu sunt așa cum mi-am închipuit eu, terase (adică chiar grădini). Sunt un fel de case boierești, cu săli mari, ca de bal, decorate frumos, cu mese mari (ca cele de praznic ale noastre), pe care le împarți cu străini și cu o mică terasă. Acolo se mănâncă tot felul de specialități nemțești (porc, șnițele de porc și cârnați) și evident, se bea bere, multă bere. Halba are un litru, iar un pahar e de fapt o halbă de la noi.
Acum, dacă nu beți bere (cam ca mine) tot puteți trăi experiența unei astfel de grădini, fie că veți căsca gura la decorațiuni în fața unei halbe de cola (da și cola e tot la halbă), fie că veți interacționa cu vecinii de masă, fie ca veți încerca celebrii covrigi (pretzel), fie că pur și simplu veți intra în atmosferă, vizita la un astfel de stabiliment e un must în München.
Noi am ales celebrul Hofbräuhaus că era cel mai aproape de noi, dar și grădinile mai puțin celebre și cu mai puțină istorie oferă aceeași atmosferă. Despre asta vorbesc (ignorați lipsa talentului meu)

Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Germania - Cum sa vizitezi Castelul Neuschwanstein

Dragilor,
pentru ca e una dintre cele mai populare atractii turistice din Germania, Bavaria, la castelul Neuschwanstein nu se ajunge asa usor. In primul rand, intr-o zi aglomerata coada pentru a intra in parcare poate sa dureze si o ora si jumatate. Apoi stai la coada la bilete, apoi la coada sa iei bilet de autobuz sau caruta, apoi la coada sa intri in castel, iar daca mai vrei si la toaleta, stai si acolo la coada. Practic pentru a vizita castelul Neuschwanstein trebuie sa ai nervi tari pentru a sta la diferite cozi.
Totul s-ar simplifica daca ar exista posibilitatea de a cumpara bilet online, dar nu exista acesta posibilitate. Exista doar posibilitatea de a rezerva bilet online, ceea ce va sfatuiesc sa faceti. Sfatul meu e sa rezervati bilet la ultima intrare in castel, dar sa ajungeti in zona castelului pe la 12. Coada de la rezervari e mai mica decat cea de la bilete, plus ca odata rezervat daca biletele se terima, voi aveti rezervarea. E posibil ca toate tururile ghidate sa fie vandute chiar la ora 13. Asa ca daca va faceti rezervare aveti intrarea asigurata si scapati de stat la o coada.
Coada de la parcare, orice parcare, ca sunt vreo 3, poate fi salvata daca sunteti dispusi sa mergeti putin pe jos si deci sa parcati masina pe marginea drumului. Cu cat ajungeti mai devreme, cu atat veti merge mai putin.
Parcati, si va indreptati spre localitate, centrul de bilete e undeva in mijlocul localitatii, nu la intrare unde e un oficiu turistic. Eu am stat si acolo la coada, ca sa aflu ca de fapt stau degeaba.
Dupa ce v-ati luat biletul, aveti mai multe optiuni sa ajungeti la castel, cu autobuzul, cu caruta sau pe jos. Noi am mes pe jos, pentru ca in punctul asta deja statusem la vreo 3 cozi si nu mai aveam chef de inca una. Urcusul nu e chiar greu, e lung si te saturi mergand, dar nu iti lasi plamanii pe acolo. Urcarea, chiar si in pasul meu, a durat vreo 30-35 de minute, deci trebuie sa va cronometrati bine ca sa ajungeti exact la ora la care aveti biletul.
Exista un ultim platou unde daca ati ajuns inainte de ora la care aveti bieltul puteti sa va odihniti, sa beti o bere sau un suc sau sa stati la umbra, sa faceti poze, practic sa va asteptati randul la intrat in castel. De acolo, in vreo 5 minute de urcat sunteti in fata portii. In castel nu se fac poze si evident nu e voie cu caini asa ca eu la ultimul platou m-am oprit, dar am inteles ca e foarte fain.
La poalele castelului Neuschwanstein e un alt castel, iar biletul pentru ambele e 21 de euro. Eu cred ca merita si acel castel, dar nu am ajuns. Practic daca tot sunteti in zona, fie ca vreti sa bifati atractii turistice sau castele, cred ca merita si celalalt castel. Si acolo aveti de urcat, e mai abrupt, dar in 10-15 minute mers incet ati ajuns.

 Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Latvia - Riga my love

Dragilor,

trebuie să vă previn că încerc pe cât posibil să fac postări bilingve. E timpul. Știu, nu am timp de postări monolingve și vreau să le fac bilingve, dar timpurile o cer.

Așadar, Riga. Am ajuns acolo pe la sfârșitul lui Mai. Veneam dintr-un Luxemburg răcoros, într-o Letonie în care vara era la ea acasă. A trebuit să trec peste alergia mea la soare și să profit din plin de cele câteva zile libere. Și primul loc pe care l-am vizitat (Surpriză?) a fost Muzeul Etnografic. A fost o aventură în sine să ajung la muzeu, pentru că e în afara Rigăi, dar schimbând două autobuze și un tramvai am reușit să îl găsesc.

A fost o zi super, m-am plimbat în voie printre căsuțe, am admirat oamenii care lucrau la câmp sau prin casă, îmbrăcați în costume tradiționale, am mâncat din oalele unei femei care chipurile aducea mâncare lucrătorilor la câmp, dar de fapt vindea mâncare pentru vizitatori, am băut apă dintr-un izvor și m-am pierdut de vreo câteva ori prin muzeu. Mi-a plăcut conceptul. Practic letonii s-au prins că nu prea au ce arăta, așa că au făcut din vizitarea muzeului o experiență interactivă. Chiar dacă e mai răsfirat decât Muzeul Satului de la noi, expoziția este tot organizată pe regiuni, dar varietatea caselor nu e așa de mare ca la noi.

Mă gândesc ce s-ar putea face la Muzeul Satului dacă s-ar aplica un concept asemănător?

Vă las cu poze:

Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca