deși vreau ca postarea de azi să fie amuzantă, am să vă vorbesc despre un fenomen cu care m-am confruntat și eu, acela al uitării limbii materne. Imposibil! veți spune. Ei bine nu, nu e imposibil.
Să vă dau exemplul meu. Eu toată ziua vorbesc engleza, cu franceza și cu italiană. Nu toate în același timp, desigur. Româna o vorbesc în pauzele de țigară ale colegei mele din România, dar și alea sunt maximum 10 minute într-o zi de 8-9 ore. Dacă am noroc și mă coordonez cu colegii de la unitatea de română, atunci și ora aia la prânz e tot în română, dar nu totdeauna am noroc. Așa că eu 8-9 ore pe zi vorbesc engleză. Restul, adică acasă, vorbesc română. Însă suntem doi români, plecați de prea mult timp din România, și am pierdut subtilitățile limbii. Unde mai pui că limba evoluează, nu e un organism fix, iar evoluțiile alea noi le pierdem. Câteodată mă simt ca românii din Republica Moldova. Îmi amintesc că atunci când mă întâlneam cu unul prin Iași totdeauna aveam impresia că vorbește în arhaisme, pentru că limba lor neavând contact cu româna pentru ceva vreme a rămas pe loc sau a evoluat înspre rusă, împrumutând cuvinte sau expresii din acea limbă.
Ok, acum nu începeți să râdeți, pentru că eu sper că nu voi fi niciodată unul din românii care își va uita complet limba. Și mă refer fix la cei care după 3 luni în Italia vin cu expresia din titlu, însă și eu am scăpări, am lapsusuri (cum s-ar zice), îmi ia câteva secunde până mă prind ce e corect și ce nu. De cele mai multe ori mă prind, dar, recunosc, sunt și momente când caut pe google. Am uitat. Aia e.
Faza e că acum există foarte mulți români, în special copiii celor plecați din România, care își doresc o carieră ca traducător sau interpret la instituțiile europene. Și sunt refuzați pentru că ei, ca români, au româna ca limbă maternă, dar ei au crescut în cu totul altă limbă. Și exemplul nu e valabil doar pentru română. Am cunoscut un italian, care a crescut în Olanda (ce credeați că Italienii nu migrează?), care nu a reușit să intre la P.E. pentru că nivelul Italienei era sub nivelul Olandezei, ori Italiana era limba lui maternă. E o problemă și nu doar pentru cei care vor să lucreze ca traducător sau interpret, ci pentru toți cei care vor să lucreze în limba maternă, ca jurnaliști de exemplu, comunicatori, actori și alte meserii care țin de limbă.
Așa că râdem noi că au venit ”italienii” în concediu în România, dar și cei cu ”come si dice la voi” nu sunt chiar de râs. Bine am avut eu un exemplu, chiar între cei apropiați, care după vreo jumătate de an de stat în Italia a venit cu expresia asta. Ei jumătate de an e prea puțin totuși să îți uiți limba, asta se poate întâmpla doar, dacă nu ai știut-o niciodată, dar intrăm deja în alte subiecte pe care nu le stăpânesc.
Așa că, dragilor, că veniți din Italia, că vă faceți concediul în Italia, să aveți un concediu plăcut!
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment