trebuie să vă previn că încerc pe cât posibil să fac postări bilingve. E timpul. Știu, nu am timp de postări monolingve și vreau să le fac bilingve, dar timpurile o cer.
Așadar, Riga. Am ajuns acolo pe la sfârșitul lui Mai. Veneam dintr-un Luxemburg răcoros, într-o Letonie în care vara era la ea acasă. A trebuit să trec peste alergia mea la soare și să profit din plin de cele câteva zile libere. Și primul loc pe care l-am vizitat (Surpriză?) a fost Muzeul Etnografic. A fost o aventură în sine să ajung la muzeu, pentru că e în afara Rigăi, dar schimbând două autobuze și un tramvai am reușit să îl găsesc.
A fost o zi super, m-am plimbat în voie printre căsuțe, am admirat oamenii care lucrau la câmp sau prin casă, îmbrăcați în costume tradiționale, am mâncat din oalele unei femei care chipurile aducea mâncare lucrătorilor la câmp, dar de fapt vindea mâncare pentru vizitatori, am băut apă dintr-un izvor și m-am pierdut de vreo câteva ori prin muzeu. Mi-a plăcut conceptul. Practic letonii s-au prins că nu prea au ce arăta, așa că au făcut din vizitarea muzeului o experiență interactivă. Chiar dacă e mai răsfirat decât Muzeul Satului de la noi, expoziția este tot organizată pe regiuni, dar varietatea caselor nu e așa de mare ca la noi.
Mă gândesc ce s-ar putea face la Muzeul Satului dacă s-ar aplica un concept asemănător?
Vă las cu poze:
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment