Dragilor,
vara asta am vizitat multe muzee etnografice în mai multe țări din Europa. Evident că le-am tot comparat cu cele existente în România, dar îmi place să cred că am fost imparțială. Ei bine, Muzeul Etnografic din Split, este un pic diferit de cel din Liubliana. E bine totuși că ambele țări înțeleg etnografia așa cum e înțelesă și în România și nu ca o ramură a sociologiei cum e înțeleasă pe aici prin Luxembourg.
Ca toate muzeele etnografice pe care le-am vizitat, și colecția celor din Split nu conține numai costume ci și instrumente muzicale și obiecte din viața de zi cu zi a țăranilor din acea zona din Croația.
Însă eu am să mă concentrez pe costume. Trebuie să spun că și ei au un fel de cămăși brodate, ce aduc a ii, dar nu sunt ii.
De ce nu sunt ii? Pentru că nu au elementele distinctive ale unei ii, ca altița, încreț și râuri pe mânecă. Însă a fost o reală plăcere din partea mea să descopăr în ce fel zona din care provin, relațiile cu vecinii sau rutele comerciale influențează chestii minore cum sunt hainele.
Vedeți voi, hainele croaților sunt și ele brodate și pline de culori și dacă ar fi să fim un pic indulgenți ar putea semăna cu cele din Dobrogea.
Și ei au bluze brodate, au fote sau șorțuri și traiste ce seamănă cu ale noastre.
De exemplu acest încreț, ce seamăna cu un ciupag într-o fază incipientă, doar că e la fustă și nu la gât
Apoi broderiile lor sunt din mătase, iar motivele sunt geometrice. Însă am și eu o cămașă care are fix aceeași croială.
Și niște râuri pe o cămașă. Însă așa cum spuneam, deși se văd asemănări, cămășile croate sunt diferite de ale noastre. Cele mai multe sunt brodate cu mătase, iar costumul pe întreg e decorat cu scoici și corali.
Mi-a făcut bine să ajung și la muzeul din Split. Am făcut un efort să îl vizitez și dacă îmi amintesc bine m-am și insolat rău în ziua aia, dar mă bucur că am ajuns.
Raluca
No comments:
Post a Comment