Dragilor,
cred că v-am mai spus că eu nu mă omor după artă, nici cu muzeele de artă nu stau prea bine, iar pentru mine Constantin Brâncuși era doar un nume ca oricare altul, până am avut ocazia să îi văd lucrările pe viu prin muzeele din zonă. Așa că o excursie la Paris era de neînchipuit fără Atelierul lui Brâncuși. Îl mai văzusem o dată de afară, dar cum are niște ore bizare în care e deschis, adica 14-18 sau ceva de genul ăsta, nu am reușit să îl văd. Dacă vă doriți să îl vedeți trebuie să știți că vizita e gratuită și nu ține de biletul pentru Centrul Pompidou, deși atelierul ține de acest muzeu.
Însă poate nu știți că lucrările lui Constantin Brâncuși sunt împrăștiate prin tot muzeul, așa că dacă vă decideți totuși să îl vizitați, întâi luați-vă bilete de pe internet, pentru că veți sta la coadă doar o jumătate de oră și nu o jumătate de zi, apoi înarmați cu harta muzeului puteți să faceți ca o vânătoare de comori și să descoperiți toate lucrările din muzeu.
Prima și cea care mi-a umflat cămașa de pe mine de mândrie este expusă pe hol, la etajul 5, cred. O veți recunoaște, nu aveți cum altfel. E o matriță pentru Coloana Infinitului. Mi se pare o rușine din partea mea să ajung la Paris, dar nu la Tg. Jiu. Sper să ajung și acolo cândva în viața asta!
Cocoșul - Constantin Brâncuși
Pentru un curs despre arta migrației semestrul ăsta am scris o prezentare și o lucrare despre Brâncuși. Când am documentat lucrarea am citit că pentru Brâncuși chiar și soclul pe care era expusă opera de artă era o operă de artă în sine. Știați că Brâncuși făcea fotografii operelor sale de artă într-o anume lumină și cerea să fie expuse fix în acea lumină?
Când am aflat că Brâncuși și-a donat atelierul statului francez, naționalista din mine s-a trezit și a început să pună întrebări. Apoi am aflat în ce stadiu e casa lui Brâncuși din România și cum sunt tratate operele lui de la Tg. Jiu. Vă rog să mă credeți că nu am o părere bună despre francezi și am și motive să fie așa, însă Brâncuși avea dreptate. Căutați să citiți ce a zis Brâncuși când și-a donat atelierul. Avea dreptate! Mi se rupe sufletul, dar cred că a făcut alegerea corectă.
Despre atelier nu sunt multe de zis. Am citit că a fost reconstruit exact așa cum l-a lăsat Constantin Brâncuși. M-a impresionat că deși ajunsese recunoscut și apreciat, Brâncuși nu a renunțat niciodată la rădăcinile lui. Știați că Brâncuși purta ii? Cineva îl descria ca un ”cioban român în centrul Parisului”. Pare că a trăit simplu și frumos. Nu voi intra în detaliile vieții de artist, dar m-a impresionat atelierul.
Una din ultimele ii achiziționate de mine, a văzut atelierul lui Brâncuși.
Cineva, o iubitoare de ii, întrebată care ie din colecția ei este cea preferată a răspuns: ”ultima ie cumpărată”. Așa și eu. Le iubesc pe toate, dar în trei zile la Paris ca turist nu am împachetat decât două.
Atelierul e format din două mari încăperi. Atelierul propriu-zis, unde puteți vedea uneltele și hainele lui Brâncuși și expoziția. V-am spus că Brâncuși se gândea la toate când scotea o sculptură, de la soclu până la lumina care avea să îmbrace acea sculptură. În, să îi zicem ”expoziție„, puteți vedea cum gândea Brâncuși expunerea operelor sale.
Atelierul și masa de lucru, sculptată tot de Brâncuși.
Carți despre Brâncuși editate de Centrul Pompidou
Raluca
No comments:
Post a Comment