Polonia - Cracovia - Muzeul Etnografic

Dragilor,

eu am ajuns la Muzeul Etnografic din Cracovia după ce m-am plâns unui coleg din tabără de ce mi s-a întâmplat în Varșovia (aici). Eram într-un pub după o vizită în cartierul evreiesc și pentru că era a doua seară de tabără (eu îi tot zic tabără, dar a fost o școală de vară de fapt, tot un fel de tabără, doar că și cu seminarii și ateliere și de data aceasta am fost în tabără ca profesor și nu ca elev) ne cunoșteam între noi. Și despre ce să vorbesc eu dacă nu despre ii (unul din subiectele prezentării mele) și pentru că vorbeam cu un polonez, i-am zis de Varșovia. Și polonezul, de loc din Cracovia, mă întreabă dacă am văzut muzeul etnografic din Cracovia. Habar nu aveam că există. Ba pentru că și el era profesor și organizase niște seminarii la muzeu, cunoștea pe cineva și s-a oferit să îmi intermedieze un semi tur privat.

Așa că nu doar am vizitat muzeul, dar am avut în permanență pe cineva care mi-a răspuns la toate întrebările și mi-a explicat tot ce se poate despre toate exponatele, mai ales despre costume. Am și ieșit la o ciocolată caldă după vizită și am continuat să vorbim, mi-a arătat cărți (am și cumpărat una), mi-a zis de lucrări academice (desigur în poloneză) pe tema costumelor populare. Ce mai, a fost o după-amiază foarte faină, după care am rămas cu impresia că am acumulat o grămadă de cunoștințe. 

Clar, a fost o vizită în spectrul opus celei din Varșovia. 

Muzeul, că despre el vorbeam, este unul micuț în comparație cu celelalte din Cracovia, este și un pic mai ferit (adică nu e chiar în centru) și se ajunge la el cu mijloacele de transport în comun (ocazie cu care m-am bucurat că am reușit să îmi iau eu bilet, singură, din autobuz). 

De cum intri în muzeu te întâmpină niște vitrine din sticlă (chiar în zona de unde se iau bilete), cu jucării și alte obiecte mici de lut. Aceasta e prima vitrină pe care am văzut-o eu și conține și o mică broască țestoasă. Semn că vizita avea să fie una bună. 

Un blidar

Muzeul are două etaje, la primul etaj, parter, sunt reproduse bucăți din casele poloneze și se prezintă viața țăranului polonez, iar la etaj e expoziția de costume și diverse expoziții temporare. 

Sală de clasă 

Cuptor de oale 

Vitrine cu costume populare 

În vitrine erau costume grupate după regiunile de proveniență. În cele mai multe erau atât portul femeiesc cât și cel bărbătesc. Ghidul meu mi-a povestit că cele mai multe costume au ajuns în muzeu din donații, dar că sunt și piese care au fost cumpărate de muzeu. Am aflat că și costumul popular polonez a fost influențat de clima și că cele mai multe costume conțin și haine de iarnă peste cămăși, de aceea unele cămăși nu sunt foarte vizibile, dar s-a încercat păstrarea tuturor pieselor de costul împreună.

Mi s-a explicat că polonezii nu își brodau cămășile așa cumo o făceau românii sau ucrainienii, dar că totuși și cămășile lor sunt oarecum brodate. De obicei se folosea roșul pentru broderii.

Broderie cu mărgele de pe o vestă 

Și pe cămășile poloneze broderia era prezentă pe mâneci pentru că de cele mai multe ori doar mânecile erau cele care se vedeau din bundițe. Pentru funcționalitate, țăranii polonezi au renunțat la un moment dat să își mai brodeze cămășile și au apărut manșete brodate ce se puneau peste cămașa de lucru și în acest fel cămașa de lucru devenea una de sărbătoare.

Pantaloni ce seamănă cu cei românești

Mi-a plăcut vizita la muzeul din Cracovia și mi-a redat speranța, mai mult pentru ei decât pentru mine. Și ghidul de aici zicea că muzeul nu e foarte vizitat, dar că se salvează închiriind spații pentru diferite evenimente și au parteneriate cu universitatea de arte. Chiar în acea seară urma să aibă loc un dineu și se pregăteau intens pentru asta.

Așa cum v-am spus am vorbit mult pe tema folclorului și asemănărilor dintre România și Polonia. Și să știți că sunt multe asemănări. Mi-ar fi părut rău să nu ajung la acel muzeu.

Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca