după succesul postărilor mele din anii trecuți am zis să revin cu un ultim articol despre FreyWille. Pentru cei care nu sunt la curent cu istoria mea legată de acest brand, încerc să fac un scurt rezumat. Când locuiam în România si ajungem mai repede la Viena (adică acum cel puțin 10 ani), am descoperit acest brand, FreyWille. Pentru că eu nu mă prea duceam la Viena la shopping (cum făceau colegele mele), bugetul era unul numărat și niciodată nu am apucat să îmi cumpăr nici măcar un cerceluș de la această firmă, deși pe vremea aia eram îndrăgostita de Mucha și Klimt. Însă am intrat în magazinele lor și am fost tratată foarte frumos, am plecat de acolo cu broșuri și vorbe bune. Vă dați seama că atunci când s-a deschis primul magazin FreyWille în România m-am dus să îmi și cumpăr ceva. Știu prețurile sunt enrome și mi se par enorme chiar și acum, când vorba aia câștig euro, dar cu nebunia unei femei nu te pui. Punct.
Neșansa mea a fost că era în perioada, nu știu dacă v-o mai amintiți, când la modă erau cizmele de cauciuc. era cam tot prin perioada asta când se topeau zăpezile și cel puțin în București, cizmele de cauciuc aveau sens. Desigur, ale mele nu erau Hunter, ci de Obor, pe care le mai și tăiasem eu cu foarfeca pentru că nu îmi încăpeau pe picior. Apoi probabil că aveam vreo greacă banală, că doar ce să se potrivească la cizme de cauciuc? Și cu această ținută de lucrător la canalizare (dar pe care eu o vedeam trendy și să știți că chiar era) am descins eu în magazinul de la Calea Victoriei. Pentru cititorii mei nefamiliari cu Bucureștiul, pe Calea Victoriei sunt cele mai de firmă magazine și evident cele mai scumpe.Probabil că nu arătam ca o persoană care și-ar fi permis ceva de la magazinul FreyWille de pe Calea Victoriei, dar asta nu l-a împiedicat pe vânzătorul din Veneția din Piața San Marco (parcă), (unde am ajuns pentru că tocmai ce vă spusei eram obsedată cu acest brand), să mă trateze ca pe un om normal, să îmi dea un ceai și să vorbească cu mine jumătate de oră. Și istoria s-a repetat ani mai târziu în Luxemburg, unde magazinul FreyWille e pe una dintre cele mai scumpe străzi din oraș.
Revenind, cu cizme de cauciuc și greacă am intrat în magazinul din București și numai nu am fost dată afară. Ce vorbit frumos? A fost nasol. Noroc că nu eram singură, era și prietena mea cu mine și noroc că m-a dus capul să scriu pe blog.
Și acum articolele cu FreyWille sunt cele mai citite de pe blogul meu, deși este clar indicată pe ele data.
***
Însă ce voiam eu să vă spun e că FreyWille are site. Tot la fel de scumpi, tot la fel de frumoși, iar mie mi-a revenit pofta de a achiziționa ceva, măcar un cerceluș :) Însă minus vânzătorii îmbufnați care se cred marele duce când le intri în magazin, fără să trebuiască să te îmbraci la patru ace ca să le treci pragul și mai ales cu prețurile la vedere. Îmi amintesc că pe atunci asta era problema, că toată lumea știa că produsele lor sunt scumpe, dar cât de scumpe erau nu știa nimeni.
***
Long story short, I am in love with FreyWille for more than 10 years now, I discovered them in Vienna, I was glad that they opened a shop in Bucharest, I went to the shop and was badly treated because I was wearing wellies at the time. Wrote about it on the blog and those articles are even now on the top "most read articles".
Today I found out that FreyWille has an online shop. They are still very expensive and very delicate, but at least I know how much money I have to save to afford a single earring :)
Until I set my mind to be ok with me spending 450 euros on a pair of earrings, I will leave here the product I fell in love with more than 10 years ago and hope to own some day.
As usual, If you liked the article and want to follow me, hit the like button on my Facebook page: A Romanian in Luxembourg
Raluca
No comments:
Post a Comment