Luxemburg - Romania - Mi-am purtat IA peste tot

Dragilor,

va scriu acum pentru ca am timp și pentru că perioada mai încărcată s-a terminat. La mine e așa în valuri, ori mă plictisesc de mor de viață, ori am treabă și evenimente de nu mai am loc în agendă. Tocmai am încheiat o astfel de perioadă, care recunosc că îmi place, așa că acum am detașarea de a vă povesti. Și despre ce să vă povestesc eu, dacă nu despre IA mea. Ați mai văzut-o, am mai purtat-o, e o ie veche de cel puțin 60 de ani care se ține încă bine, care nu respectă întru totul canoanele, dar eu o iubesc.

Cred că v-am mai spus că eu port ii pentru că simt că mă protejează, așa și cu IA asta, o iau când am nevoie de ceva acolo să nu fiu singură. Și până acum nu m-a dezamăgit. Pe foarte scurt, am organizat în cardul unei conferințe la Universitatea din Luxemburg, un panel/un atelier.

Eu am intrat în treaba asta de undeva de pe margine. Am făcut un filmuleț în care spuneam că IA este un obiect al zonei mele de contact și vorbeam cum îmi păstrez eu identitatea cu ajutorul Iilor. Cred că am și postat pe aici respectivul filmuleț, pe care la vremea lui eu l-am considerat mediocru. Profesorilor mei li s-a părut genial și m-au invitat să spun două vorbe în cadrul conferinței, așadar la început trebuia să vorbesc de filmulețul meu maximum 5 minute.

Însă, pe parcursul pregătirii conferinței, fără să vreau am ajuns un fel de coordonator. E o poveste lungă și nu vă mai bag în ea, dar panelul trebuia organizat de artiști, iar tema era cum se poate integra actul artistic în educație. Eu nu am nici o treabă cu tema asta, dar pentru că nu am trac la vorbitul de vorbe în public, am ajuns coordonator.

Evident că am purtat IA (și evident că fiind coordonator și vorbitor, nimeni nu mi-a făcut o poză decentă), am primit complimente și am și câștigat un premiu pentru cel mai bun panel al zilei.

A doua zi am plecat spre București și evident că IA a venit cu mine. Am spălat-o seara și am uscat-o pe calorifer și cu uscătorul de păr ca să o pot pune în bagaj și să nu putrezească, fiind udă. Și am purtat IA și la București și mă credeți că au fost vreo 5 oameni care mi-au zâmbit? Și e chiar greu să îi faci pe oameni să zâmbească în București.

Am mers cu IA la cel mai nou muzeu din București, Muzeul kitschului, unde am pozat în Pirandă pe o canapea kitschoasă

Apoi am mers de la Universitate la Romană și înapoi, pe jos să căutăm o carte la Cărturești Verona. Probabil că am să scriu cât de curând și o postare despre cum s-a schimbat Bucureștiul de când nu l-am mai văzut, dar important e că am purtat IA.

Scuzați multitudinea de selfie-uri, dar trec printr-o fază în care cred că doar singură îmi pot face poze decente. Probabil că o să treacă :)

Mă găsiți pe Facebook, la Dichisuri.ro

Raluca