România - Iași - Expozitia ”Zestrea Satului Bănățean” la Palatul Culturii

Dragilor,

de ceva timp nu am mai scris în română și parcă îmi era puțin dor, cu atât mai mult cu cât tocmai m-am întors din România și am tolba plină cu povești. Astăzi am să vă vorbesc despre o expoziție pe care semnele mi-au arătat că o voi vizita încă din martie de când am deschis Aidoma la Luxemburg.

Stânga, cămașa din colecția lui Marius Matei. Dreapta, replica din expoziția IA Aidoma cusută de Irina Agachi

Să vă povestesc. În martie, la expoziția din Luxemburg în premieră au intrat trei cămăși printre care și prima cămașă de Banat. Banatul ca zona etnografică a dat o grămadă de minunății, dar cel mai tare m-a impresionat să aflu că cele mai multe cămăși bănățene au coloană vertebrală (adică broderia pe spate este fix pe coloană și nu râuri ca în Muscel, de exemplu). Asta a aprins ceva în mintea mea și mi-am dorit să știu mai multe. Apoi după terminarea expoziției, am avut ocazia să fotografiez cămășile și (cred că am mai povestit) cele cu negru stăteau cel mai bine pe manechin și ieșeau cel mai fain în poze.

Când amenajam expoziția în Elveția, la Bruxelles venea etnograful/muzeograful Marius Matei, cel care (după ce știu eu) are cea mai numeroasă și valoroasă colecție privată de costume din Banat, iar cămașa din expoziția Aidoma era o replică la una dintre cămășile lui. Tare m-am mai necăjit că nu am putut să ajung, că mi-am dorit mult și chiar era la o zvârlitură de băț, în Bruxelles.

Și știți voi că dorințele aruncate în lume se îndeplinesc? Uite așa la scurt timp după ce am decis să venim două săptămâni în România, la Palatul Culturii din Iași avea vernisajul fix expoziția ”Zestrea Satului Bănățean” cu piese din colecția lui Marius Matei. Am prins-o în penultima săptămână, dar am prins-o.

Așadar, aveam deja așteptările formate despre expoziție și nu a dezamăgit. Am plecat însă cu o urmă de regret, că oricât de mult aș citi, oricât de mult aș studia, tot sunt zone etnografice la care nu voi ajunge niciodată. Însă este fantastic că au apărut acești etnografi tineri, care au colecționat și colecționează doar dintr-o anumită zonă, devenind astfel experți pe acea zonă. Este fantastic că acești tineri sunt sprijiniți să scrie, să scoată cărți, să bată România și lumea cu expoziții, că uite așa și una ca mine, interesată în principal de Moldova, începe să aibă habar și de alte regiuni și cum se leagă ele la ansamblu.

Mie expoziția mi se pare fantastică și mă bucur că este o colecție privată, mai ușor de accesat decât una din muzeu și totuși o colecție valoroasă, dacă ajunge să fie expusă într-un muzeu ca Palatul Culturii din Iași. Mă uitam pe poze să selectez câteva pentru această postare și m-am înfiorat din nou, ca pe viu, de măiestria acelor mâini care au creat așa ceva.

Veți vedea lucrătură la fir, pe un material unde sincer eu nu vedeam firul, ochi, romburi, cârlige ale ciobanului, semne și simboluri pe care abia încep să le descifrez. Din ce știu eu, Banatul impresionează prin simplitate, prin figurile geometrice perfecte și prin șorțurile înflorate realizate printr-o tehnică ce abia acum o descifrează doamnele din Semne Cusute. A fost un noroc că am ajuns la expoziție și aleg să trec peste părțile negative prilejuite de proasta organizare a Muzeului Etnografic din Iași.

Vă las să admirați aceste minuni:

Evident în poze sunt costumele sau cămășile ce m-au atras cel mai mult pe mine. Expoziția cuprinde mai multe piese de port popular, costume atât bărbătești cât și femeiești. Este important să ne amintim cămașa ca parte a unui ansamblu, de aceea am fost impresionată să văd cum se purta cămașa a cărei replică a ajuns și la Luxemburg. Șorțul (catrință???) (sper să nu greșesc denumirea) este lucrat într-o tehnică fantastică, pe care am avut ocazia să o admir pe viu la expoziția IA Aievea din Sibiu, că doar ce v-am zis că totul are o legătură.

Sper că v-a plăcut să citiți această postare măcar atât de mult cât m-a încântat pe mine să o scriu! Dacă vreți să urmăriți activitatea acestui blog, apreciați pagina Dichisuri.ro pe Facebook.

Raluca

P. S. Ba am să spun câteva vorbe că mă mănâncă limba. Ce am semnalat cu alte ocazii despre Muzeul Etnografic de la Iași este încă valabil, oameni de proastă calitate ce doar păzesc expozițiile, incapabili să scoată o vorbă despre ce păzesc, turiști ce poate ar fi interesați de expoziții și nu ar trece ca gândul prin ele (am înțeles că tot palatul se vizitează într-o oră :D) dacă ar exista un ghid, ca sa ajungi la casa de bilete treci prin trei filtre de oameni puși acolo nu se știe exact de ce (paznicul de la ușă, băieții tineri și frumoși de la recepție și acritură de la magazinul de suveniruri), suveniruri de proastă calitate, nici o carte sau pliant despre Muzeul Etnografic. Practic Palatul e frumos de admirat și atât. Dacă dorești mai mult probabil există internetul pentru că acolo, pe loc, nu primești nimic.