***
Dragilor, vă povestesc astăzi despre o expoziție eveniment al cărei vernisaj a avut loc pe 23 noiembrie la Muzeul de Artă din Piatra Neamț. Mă consider super norocoasă că am putut ajunge, pentru că până cu vreo săptămână înainte nu știam dacă voi reuși. De ce am făcut acest efort? Pentru că mi se pare esențial pentru cineva care (la fel ca mine) se declară pasionat de cămășile românești să bifeze cele 4-5 evenimente cu această temă ce au loc în fiecare an.
Acum dacă știți bine, dacă nu, vă spun eu, deși pare că iile de Moldova sunt deja cunoscute, de fapt când vorbim de Moldova vorbim în general de Suceava și de Bucovina care acum e la ucrainieni și mai vorbim de Vrancea. Și dacă ați avut curiozitatea sa ajungeți la Muzeul Etnografic al Moldovei de la Palatul Culturii din Iași, ați văzut, probabil că astea sunt regiunile cel mai bine reprezentate.
Vorbim în schimb mai puțin de Neamț, Iași, Bacău, fiecare din diferite motive. Iașul de exemplu a fost târg, o zonă influențabilă de către vecini, o zonă de schimburi culturale și economice, o zonă mai săracă din punct de vedere etnografic. Însă, Neamțul...ei bine de la Neamț eu am pretenții. În Neamț există motivul meu preferat, Cucuteniul, în Neamț sunt romburile, culorile pământii, coloanele, zeițele, cheițele între altiță și încreț. Neamțul a influențat poate cel mai mult Iașul, așa că înțelegeți acum de ce eu țineam musai sa ajung la expoziție?
Pe lângă valoarea ei în timpul prezent, pe lângă munca depusă pentru a aduce aceste cămăși la lumină, pe lângă efortul organizatorilor de a ne simți ca în puf, interesul meu personal pentru expoziție a fost cel care m-a făcut să plec de acasă.
Două vorbe se cer spuse. Expoziția a fost posibilă datorită efortului comun al Complexului Muzeal Neamț și al doamnelor din Șezătoare de Piatra Neamț, grup desprins din Semne Cusute. Expoziția a fost o Aidoma la scară mai mică, pentru că principiul a fost similar. Au fost scoase din depozitele Muzeului de Etnografie mai multe cămăși vechi, iar doamnele din șezătoare le-au studiat și le-au cusut replici actuale, folosindu-se de o riguroasă documentare și de materialele din prezent. Au ieșit astfel 20 de cămăși, replici ale celor vechi, dar la fel de valoroase.
După părerea mea, valoarea expoziției a fost dată de specificitatea ei. Practic cele 20 de cămăși provin din 14 sate aflate pe teritoriul județului Neamț. Astfel, în momentul în care expoziția este vizitată, pe lângă paralela dintre vechi și nou (cămășile sunt expuse într-o sală mare, de o parte cele vechi, în oglindă cele noi), se nasc întrebările. Eu am avut norocul de a vizita expoziția ghidată de prietena mea, Antoanela Iordache, cea care a cusut o cămașă de Bicaz din 1900, și care mi-a explicat de ce în anume sate au existat anume influențe, ce sate sunt apropiate și acea apropiere se vede în culorile similare folosite, de ce unele cămăși au anume croiuri, însă toate astea trebuie să le descoperiți singuri când veți vizita (sper) expoziția din Piatra Neamț.
Nemțișor din 2018
Eu una cred că îmi lipsește ceva sau poate sunt eu atrasă de lucrurile ieșite din tipare, nu știu. Dacă la IA Aevea la Sibiu eu am fost atrasă de cămașa de lucru, din cânepă a Ioanei Corduneanu (deși venisem chitită să văd cămașa de Neamț a Danielei Ivu), aici am fost atrasă de o cămașă albă din Nemțișor cusută de Luminița Ghilea, deși venisem să văd cămașa Antonelei de Bicaz. Cămașa de Nemțișor te atrage. Intrigată de lipsa culorilor m-am apropiat și m-a prins ca într-o vrajă. Aș fi vrut să o ating, să o privesc în detaliu, bogăția ei este dată de bogăția cusăturilor și mai puțin de bogăția culorilor, nici măcar nu e o cămașă de tip carpatic, e o cămașă cu platcă, sincer nu știu ce m-a apucat.Desigur toate cămășile sunt speciale, toate sunt foarte bine lucrate, toate pictează tabloul femeilor de Neamț care își cos cămăși în anul 2018, iar expoziția ca un tot este o realizare fără precedent, însă inima mea a rămas la cămașa de Nemțișor.
Expoziția până la urmă este despre doamnele care au cusut aceste cămăși. Fără poveștile lor cămășile ar fi de fapt niște cârpe, așa că mi-a plăcut teribil prezentarea. Mi-au plăcut pozele, fiecare dintre ele sugerând personalitatea celei care a cusut cămașa. Mi-a plăcut poza doamnei cu cămașa de Borca, în picioarele goale printre frunzele toamnei râzând, m-a impresionat doamna cu cămașa de Bistra, mi s-a părut de o bunătate fără seamăn, Antoanela, nu că e prietena mea, dar poza este exact așa cum o văd eu, delicată, dar puternică în același timp. Acum, evident, vorbesc de pozele ce însoțesc exponatele și care se regăsesc în albumul expoziției.
Că vine vorba de album, eu vă sugerez să îl cumpărați pentru că mi se pare un manual a ceea ce înseamnă cămașa de Neamț în 2018. Este subțirel și de format mic, numai bun de avut la îndemână. Eu l-am ținut în geantă, l-am citit și răsfoit, i-am pus semne de carte, l-am scos de câte ori am avut de așteptat prin aeroporturi sau gări și arată impecabil. Unde mai pui că fără el, expoziția este incompletă. În album aveți toate detaliile despre fiecare cămașă, ce ațe s-au folosit, ce croi, ce pânze, ce simboluri. Tot acolo găsiți explicația varietății tipurilor de cămăși, a culorilor folosite, a simbolurilor. Este o carte pe care pur și simplu trebuie sa o aveți în bibliotecă, fie că sunteți pasionat de cămășile românești sau nu.
Cu ce am rămas eu după expoziție? Am învățat că nu trebuie să mai caut cămașa de Iași. Dacă în Neamț există atâta varietate, cămașă de Iași ar putea fi orice. Acum vreau iarăși să merg la Palatul Culturii să mai cercetez ce au expus ei acolo și musai vreau să merg într-o bibliotecă să citesc tot ce e scris despre zona etnografica Iași.
Am ilustrat acest articol cu mai puține poze decât aș fi dorit, nu pentru că nu am făcut poze, ci pentru că voi trebuie să vedeți expoziția pe viu.
Bicaz și Valea Bistriței, cămăși cusute în 2018
Bicaz 1900
Valea Bistriței din 1940
Nemțișor din 1910
Deși am făcut multe poze, niciodată nu sunt suficiente
Cămașa care mi-a născut cele mai multe întrebări. Mai este și cămașa de Borca din 1920, la fel plină de mistere. Aceasta însă este copia cămășii de Bistra din 1930, dar e cămașa de tip carpatic, dar cu nasturi în față și guler ca o cămașă din zilele noastre, apoi are fodori și cusătură peste cot. Ok am înțeles influențe de peste Carpați, da gulerul și nasturii în față? Sincer dacă aș purta vreodată la serviciu cămăși actuale, mi-aș face una fix așa. De asta am ales să o postez că poate dă idei bune cuiva din prezent.
Vechi și nou într-o poză. Îmi pare rău că nu a încăput toată expoziția într-o singură fotografie. Totul a fost demn de luat în seamă, și cămășile vechi și replicile noi și fotografiile de pe pereți, tot evenimentul, și Piatra Neamț mi s-a părut specială, tot. M-am încărcat pentru un an întreg.
Raluca
No comments:
Post a Comment