***
Așadar dragilor azi vin în fața voastră cu o nouă carte scrisă de Principesa Ileana a României, Spitalul ”Inima Reginei”. Am fost impresionata de stilul scriitoricesc al principesei încă de la prima carte despre care am scris aici, așa că pe aceasta nu aveam cum să o ratez. De cum a fost publicată m-am zbătut să o am, să o citesc în format fizic și recunosc că am citit-o cel mai mult în tren, autobuz sau avion, dar este o carte pe care o recomand cu toată inima să o citiți și să o păstrați în bibliotecă, iată de ce.
Așa cum spuneam și despre memoriile principesei, și această carte ne deschide o fereastră spre timpuri pe care noi nu le-am trăit, le-am auzit poate povestite, de cele mai multe ori trunchiat. Eu recunosc, Revoluția m-a prins la 10 ani, am fost șoim al patriei și pionier și cu siguranță aș fi fost un membru exemplar al regimului dacă o continuam așa. Sau poate dacă îmi deschidea cineva mintea, mă revoltam nițel (cam cum fac acum zilnic) și treceam Dunărea înot.
În aceste condiții această carte a avut asupra mea efectul vizitei la Memorialul Durerii de la Sighet. M-am trezit brusc și am mulțumit în minte că m-am născut când m-am născut și am trăit ce am trăit și că nu m-am născut nici măcar cu 5 ani înainte. Pentru că din comunism, din păcate am scăpat cu niște tare ce nu pot fi vindecate nici măcar la 30 de ani de Revoluție, nici măcar la zeci de ani de migrație și deschidere spre Europa aia bună.
Acum descopăr și încerc să mai peticesc ce se mai poate, modul greșit în care am fost educați, traume din școala primară ce dictează firul vieții și acum. De asta cred că inconștient fug de ruși sau de popoarele rusificate, de asta îi privesc cu îndoială și neîncredere. Dar să revenim la carte.
Așadar, în Spitalul ”Inima Reginei” principesa Ileana povestește cei aproape cinci ani în care a înființat și condus un spital în Bran. Spre sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial (1944), Principesa Ileana revine în Bran din dorința de a-și proteja copiii de origine germană și face voluntariat pentru Crucea Roșie la Brașov. După ce spitalul din Brașov este bombardat, principesa decide să înființeze la Bran un spital improvizat în curtea școlii din Poarta Bran destinat soldaților mutilați sau răniți grav. Principesa devine soră medicală, iar în carte povestea se împletește în jurul acestui spital.
Însă altceva m-a atras pe mine. Principesa povestește primii ani de comunism practic și cum această orare influențează țăranul român și în consecință societatea românească, cum oamenii renunță la credință și cred orbește în ce le spune partidul, cum se schimbă practic generații întregi în doar câțiva ani. Nu am trăit acele vremuri, dar mi se par groaznice și foarte ușor de repetat. De asta vă recomand să citiți această carte și de asta scriu în Română că poate pricepeți.
Nu e o carte despre regalitate vs. comunism, trăiesc într-o regalitate și vă pot spune cu mâna pe inimă că nu e totul roz, prinții și prințesele s-au încuscrit atât de mult între ei că au boli genetice de te cutremuri, iar fala și pompa de la TV sunt doar acolo, la TV. Orice import de sânge tânăr e tratat cu neîncredere și e supravegheat peste poate. Chiar vă provoc să căutați pe google informații despre Casa Regală a Luxemburgului sau despre cea a Belgiei. Sunt case regale cumva mai protejate decât cea a Angliei care e toată ziua la TV, ba chiar dacă îi întrebi pe cei mai mulți habar nu au că Belgia e regat.
Deci nu recomand cu capul înainte nici monarhie, nici comunism, nici capitalism, nici măcar democrație, recomand un cap limpede, recomand să vă luați informațiile din toate sursele posibile și să decideți singuri, recomand să trăiți aici și acum că mâine este al dracu de incert. Una dintre aceste surse poate fi și această carte și mergeți și la Sighet și citiți-i și pe Marx și Engels, burghezi Germani, ca să nu mai spuneți prostiile pe care le vedeți la TV sau pe care le-ați acumulat din sistemul de învățământ malformat românesc (în care Ștefan cel Mare a murit victorios, dar sabia lui se afla la Istanbul) sau te miri pe unde.
Și dacă vă pasionează subiectul, vă recomand și Jurnalul de Război de Regina Maria în care descrie anii petrecuți la Iași, așa doar ca să vedeți ce face mama în timpul războiului și ce face fiica. Eu cred că noi suntem așa o nație fără de noroc, dar norocul ți-l mai faci și singur sau îi dai cu șutul tot singur.
Asta a fost dragilor. Dacă v-a plăcut articolul și ați ajuns până aici, vă invit pe Instagram, acolo sunt @mademoiselle.ralu pentru că în aceste vremuri stranii să vii din România e așa ceva foarte exotic. În ultima vreme încerc să migrez de pe Facebook pe Instagram, dar cum sunt una și aceiași companie văd că au moștenit și metehnele una de la alta, deci nu știu sincer ce va fi. Va spuneam de Instagram pentru că încerc să îl învăț, să formez o comunitate acolo și în consecință acolo veți fi mai la curent cu ce fac zi de zi în marele și frumosul Ducat de Luxemburg.
Cu drag și dor de a scrie și în Română,
Raluca
No comments:
Post a Comment