Saga cerceilor Taratata

Nu am mai scris de o eternitate in limba romana, iar daca sunteti fanatici, nici acest post nu e chiar in romana, e un amestec si nici nu are diacritice. Sper totusi ca il veti putea citi. A fost initial o postare pe Facebook pe care fetele m-au sfatuit sa o pun pe blog.

***

In una din ultimele zile ale vacantei, ne-am trezit tarziu, nu aveam chef de nimic, vremea era de plaja si nu prea era, asa ca am decis sa mergem la Carcassonne, un orasel fortificat, la o ora de noi. Oraselul avea si un castel pe care Alin si Ilinca l-au bifat, eu am ramas sa ma plimb cu Luna ca nu sunt foarte "dog friendly".

Si cum ne plimbam noi printr-un orasel aproape mort in timpul siestei, vad eu o strada a artistilor, cu magazine inchise, da au astia un obicei de trag si obloanele de nici "window shopping" nu poti face. Termina ai mei vizita, mancam ceva si o luam iar pe stradute. De data asta magazinele incepeau sa se deschida.

Si vad eu un magazin cu bijuterii colorate si intru si imi aleg ceva si cand sa platesc ii vad. Evident ii iau, vanzatoarea imi zice ca sunt colectia 2020, ca nu se mai gasesc... da, da, dau cu cardul si plec.

Acasa ii arat Ilincai ce am luat, ca doar la ea vor ajunge toate, si o vad prea interesata asa ca decid sa ii pun bine. Nu sa ii ascund de ea, ci doar sa ii pun undeva unde sa nu ii rataceasca ea, ca are totusi doar 2-3 ani.

Si aici incepe saga:

Impachetam, plecam, ne oprim pe drum o noapte in alta locatie, ajungem acasa si incep sa despachetez. Intai comorile, evident. Si ii caut si ii caut si nimic. I-am pierdut si asta e, dar unde? Scriu la proprietarul pensiunii, nu i-a gasit. Caut online, nu se mai gasesc. Caut pe vinted, nici second hand nu ii gasesc. Ii gasesc pe fb.ul firmei de bijuterii, da sunt din 2020 cand toti stateam acasa si ne ocupam cu mesteritul (craft-uri). I-am pierdut.

Ma plang la prietene, implic familia, aia e. Nici macar o poza cu ei nu aveam pt. ca voiam sa ii port fix azi (miercuri 14.09) cand ma intalneam cu fetele.

Si ca de obicei, dimineata imi fac sacosa cu lucrul sa arat fetelor si zic sa pun si bucatile de camasa terminate. Si ce cade dintre panze? Fix cerceii mei.

I-am pus bine.

Asta e o poveste fericita, pt. ca sunt chestii pe care chiar le pierd, inclusiv acte, chei, spatele unei camasi in lucru, chestii importante, pe care nu le mai gasesc ever

Da pe bune acum, nu sunt fix eu cerceii astia? Ziceti si voi.

Sper ca v-a placut postarea mea. Ca orice social media specialist, paginile mele de pe retelele sociale sunt varza, dar sunt nitel mai activa pe Instagram, @mademoiselle.ralu

P.S. Daca va deranjeaza ca amestec limbile, sa ma vedeti cand bag si franceza si luxemburgheza. Se poate si mai rau, pe cuvant.

P.P.S. Ilinca e mai degraba spre 3 ani deja decat e spre 2, are 2 ani si 8 luni sau 32 de luni. Asta ca poate v-ati panicat ca nu stiu nici cati ani are Ilinca