Am început să cos la Cămașa Cucuteni pe 1 februarie 2022 și am pus acul jos pe 8 martie 2023, însă nu am cusut la ea un an pe muchie, pentru că prin vară am rămas fără mătasea galbenă și a fost nevoie de o serie de miracole pentru a o putea continua. Însă, să începem cu începutul.
Visez la cămașa asta din 2015 și chiar am găsit postarea pe care am scris-o atunci când am descoperit-o. Am văzut cămașa la expoziția Măiastră de la Expo Galateca printr-o minune, pentru că nu era programat să venim în România, dar cumva am ajuns în București în perioada în care aceasta era încă pe simeze și am avut ocazia să o vizitez. Știind expoziția din 2014 m-am dus ca la pomul lăudat sperând să vad multe cămăși și îmi și amintesc dezamăgirea mea când am descoperit că expoziția din 2015 a fost despre mai mult decât ii. Însă acolo am descoperit cămașa numită de ei "de Cucuteni". I-am făcut 3 poze și de atunci le am în telefon, migrate de la un telefon la altul, pe desktop la calculator, practic la îndemână să o aduc în discuție de câte ori ar fi fost nevoie.
Erau oarecum începuturile mișcării de revitalizare a cămășilor românești, doamnele din România se apucaseră de cusut, dar coseau cu bumbac găsit în mercerii, pe pânză de casă, uneori destinată pentru cu totul altceva, deci nu foarte prietenoasă cu ochii, cu mărgele de prin magazinele de hobby. Ce vreau să spun e că având materialele greșite, efortul de a cose o cămașă se dublează, deci cred că m-aș fi lăsat demult dacă începeam așa. A fost nevoie sa apară Ioana Corduneanu, forța din spatele tuturor doamnelor care au pus mâna pe ac în România. A fost nevoie de magazinul Semne Cusute și de toată știința care stă în spatele acestui magazin și a fost nevoie de pânza DEPLIN. Vedeți voi, am descoperit că eu am cusut doar pe in și cânepă, inul inegal a fost preferatul meu, am cusut Cămașa Matisse pe in inegal, dar pentru un model atât de geometric cum e cel de pe această cămașă a trebuit să apară pânza deplIN, cu același număr de fire, 12 bateala și 12 urzeală. Apoi, am cusut cu mătase DOR, așadar a trebuit să treacă anul 2018 cu expoziția din Luxemburg, unde Ioana a descoperit firele de mătase de la Atelier Zitron și le-a adus în magazin, iar nemții au iubit-o atât de mult că i-au făcut culorile Dor și altele câteva special pentru ea, în 2019. Mătasea galbenă am descoperit-o tot când au venit fetele în Luxemburg, la Bastelkiste și mi s-a părut mie fain să cos cu DOR din Romania și mătasea 32, CHIHLIMBAR din Luxemburg.
Așadar, am cusut pe pânză DEPLIN din magazinul Semn Cusute, cu mătase DOR din același magazin și cu mătase chihlimbar (amber) de la Bastelkiste, Luxemburg. Am descoperit destul de rapid, mărind pozele făcute atunci în expoziție că punctul de cusătură erau butucii, am scos oarecum modelul și am făcut câteva probe.
Ilinca era mică și interesată de ce făceam și de aici am poza aceasta tare dragă mie. Am făcut probe și cu mătase neagră, dar mi se părea că albastrul dorului scoate mai bine în valoare căldura ambrei. Am cusut ce am cusut și, cum spuneam, am rămas fără ambră la ultimul modul de pe piept, încă nu făcusem bentița și nici spatele. M-am gândit să las modulul necolorat, era o strajă până la urmă, dar aș fi vrut totuși să îl termin. Problema era că mătasea 32 pe care am văzut-o constant din 2018 în magazinul din Luxemburg nu se mai producea. Am luat la puricat toate magazinele online, am fost in Trier și în alte orașe din Germania în mercerii, doar doar oi găsi mătasea 32. În disperare de cauza le-am scris celor de la Atelier Zitron, explicând situația și cerând să îmi spună dacă o mai știu în stoc pe undeva. Cei de acolo au fost mega de treaba, m-au lăudat pentru ce cususem și MI-AU TRIMIS UN SCUL ÎNTREG, rugându-mă să îi menționez dacă ar fi să postez vreodată ceva. Dacă ăsta nu e o minune, nu știu sincer ce mai e.
Și uite așa, un an și 605 poze și filmulețe mai târziu am o cămașă. E identică cu originalul?, evident că nu. Cosând la ea mi-am dat seama că nu aș avea unde să port o cămașă atât de bogată în zilele noastre și că aș fi ocolit-o tocmai pentru că e greu de purtat. Așa că am decis pe spate să cos doar niște pui mai mici, niște coloane. Apoi ”altițele” sunt cusute ca în cămașa originală, dar când am trecut la râuri din avânt pionieresc nu m-am mai uitat la cămașa originală. Abia după ce am cusut vreo 3 module mi-am dat seama că modelul meu era pe lat, modelul inițial era pe lung. De aceea modelul final nu arata compact, însă ar fi trebuit să desfac destul de mult și eram cu mătasea la limită, sau ar fi trebuit să încropesc niște ștruțocămile care nu se potriveau deloc cu modelul, încât am decis sa le las așa. La fel cămașa originala are un șabac pe piept, eu nu mă omor nici după cheițe pe piept, așadar din start am decis că acea lucrătură nu va fi pe cămașa mea. Și vreau să subliniez că e cămașa mea, nu este o copie după Cămașa Cucuteni văzută în 2015 la Galeriile Galateca. Nu am idee când a fost cusută acea cămașă, dar presupun că e adaptată nevoilor și femeilor care trăiau în acea perioadă. Chiar și așa cum e cămașa mea, va fi foarte greu de integrat într-un ansamblu de zi cu zi, va trebui să o port doar la evenimente și câte evenimente sunt în Luxemburg unde poți purta așa o cămașă? Ori eu nu vreau sa o ocolesc în dulap pentru că am chirușca și cămașa urbana și cămășile pe cânepă, mult mai ușor de asortat și purtat o zi întreagă.
Însă simt că i-am făcut dreptate. Am adus-o în 2023. Mi-am luat de-o grijă. Evident că lista de cămăși în așteptare se mărește pe zi ce trece, dar eu nu mă grăbesc nicăieri. Nu am uitat de cămașa cu fir de aur, e în lucru și vă garantez că și acea cămașă e de poveste. Însă, până atunci, vă las cu câteva poze cu Cămașa Cucuteni. Ah da, dacă încă vă mai întrebați de ce se cheamă așa, aveți un posibil răspuns aici.
***
I've started embroidering this blouse on February 1st, 2022 and finished it on March 8th, 2023, but I haven't worked only on it for this time, because at some point the yellow silk had finished and I couldn't find more for months.
I'm dreaming about making this blouse since the summer of 2015 when by chance we went to Romania and I saw it in a gallery in Bucharest. I took 3 or 4 pictures of it that day and since then I have them on my phone, on my computer's desktop, on hand to be able to talk about it and learn more about how to make it. BUT in order to make it a small line of miracles had to happen. First, the ladies in Romania started making their own blouses and requiring better and better materials to make a blouse, so Ioana Corduneanu (Semne Cusute) started producing fabric suitable for embroidery. The first one I've liked, the uneven linen I've embroidered my Matisse blouse on it was too uneven for this geometrical pattern. So only in 2022, Ioana came up with DEPLIN fabric from the shop (12x12). Second, Ioana and the girls from Semne Cusute had to come to Luxembourg for the 2018 exhibition, went into Bastelkiste and discovered the silk from Atelier Zitron, Ioana contacted them and after a while they developed the DOR colour for her. My blouse is made with DOR (the dark blue) from Semne Cusute shop and silk 32 from Bastelkiste. Third, when last summer, my amber silk finished, I got some more by miracle from Atelier Zitron. Forth, I got back the desire to take care of it and finish it, after my friend Ștefania gave me some new ideas about how to embroider the back, otherwise I would have probably started a new blouse and forget it altogether.
My blouse is not a copy of the original I've seen in 2015 in a Gallery in Bucharest, because it is mine and second because it is adapted to this time and my needs. The original has a lot of embroidery for my taste and I would have simply chosen other blouses to wear instead of this one. At one point I didn't pay attention to the pattern and reversed its shape, so when it came to make it a T shape on the sleeves the embroidery wasn't compact. I didn't want to undo all the progress I've made and also I was aware the amber silk was not enough for what I've needed, so I've left the pattern as it was and repeated it in front also. Also the original was made with a technique we call șabac in the front and I don't like it, so from the beginning the decision was not to replicate it.
That being said, I feel I did it justice, it is MY blouse and I've already wore it and it is very comfortable. It is called the Cucuteni Blouse because its patterns are similar to the ones painted on the ceramic from the Cucuteni Culture.
If you have questions or you just want to talk I'm on Instagram @raluca.caranfil
